LÓTCĂ, lotci, s. f. Ambarcațiune de pescuit îngustă, cu prora și pupa ascuțite și ridicate, mânuită cu ajutorul lopeților. – Din rus. lodka.

LÓTCĂ, lotci, s. f. Ambarcație de pescuit îngustă, cu prora și pupa ascuțite și ridicate, mânuită cu ajutorul lopeților. – Din rus. lodka.

LÓTCĂ, lotci și lotce, s. f. Luntre lungă de pescuit, mînuită cu ajutorul lopeților. Lotcile liliputane și negre ale lipovenilor nu mai spintecau valurile. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 48. Un lanț de lotci, fragile ca niște coji de nucă, se legănau priponite la mal. BART, E. 289. Au sosit de la Giurgiu niște lotce. D. ZAMFIRESCU, R. 97.

lótcă s. f., g.-d. art. lótcii; pl. lotci

lótcă s. f., g.-d. art. lótcii; pl. lotci

lótcă (lótci), s. f. – Barcă de pescuit. – Var. leotcă, lutcă. Rus., bg. lodka (Cihac, II, 179; Conev 82; Vasmer, II, 52).

LÓTCĂ ~ci f. rar Barcă pescărească, lungă și îngustă, având prora și pupa ascuțite și aduse în sus. /<rus. lodka

dubă f. 1. luntre ușoară, ascuțită și ridicată, întrebuințată pe Dunăre mai ales de pescarii lipoveni: duba se numește și lotcă; 2. car de pușcărie: dubele penitenciarului; 3. fam. închisoare: a fost pus la dubă; 4. pl. Tr. piuă în care se bate postavul; 5. Tr. coș cilindric din scoarța de cireș (de adunat cireșe). [Rut. DUB, luntre (din slav. donbŭ, arbore): duba primitivă a pescarilor era făcută dintr’un trunchiu scobit].

lotcă (liotcă) f. luntre ușoară, țuguiată la căpătâie, a pescarilor lipoveni din Dobrogea. [Rus. LODKA].

lótcă f., pl. ĭ (rut. rus. lódka). Dun. Luntre cu fundu lat. – În Munt. leotcă (eo dift.).