lostun definitie

21 definiții pentru lostun

LĂSTÚN, lăstuni, s. m. Pasăre migratoare mică, asemănătoare cu rândunica (Delichon urbica). ♦ Lăstun de apă (sau de mal) = pasăre migratoare cu penajul cenușiu-cafeniu pe spate și alb pe abdomen, care trăiește pe lângă ape (Riparia riparia). ◊ Expr. (Adverbial) A sta lăstun pe capul cuiva = a plictisi pe cineva, a se ține scai de cineva. [Var.: (pop.) lostún s. m.] – Din sl. lastunŭ.
LOSTÚN s. m. v. lăstun.
LĂSTÚN, lăstuni, s. m. Pasăre migratoare mică, asemănătoare cu rândunica (Delichon urbica). ♦ Lăstun de apă (sau de mal) = pasăre migratoare cu penajul cenușiu-cafeniu pe spate și alb pe abdomen, care trăiește pe lângă ape (Riparia riparia). ◊ Expr. (Adverbial) A sta lăstun pe capul cuiva = a plictisi pe cineva, a se ține scai de cineva. [Var.: (pop.) lostún s. m.] – Din sl. lastunŭ.
LOSTÚN s. m. v. lăstun.
LĂSTÚN, lăstuni, s. m. Pasăre mică, asemănătoare cu rîndunica (Apus apus). Lăstunii din ajun făceau în jurul turlei bisericii aceleași cercuri, aceleași săgetări învălmășite, cu dulci țîrîiri cristaline. SADOVEANU, O. VII 208. Deasupra apelor săgetează lăstunii cu țipete ascuțite. C. PETRESCU, S. 42. Am stat tăcuți, cu gîndurile noastre Zburînd în depărtare cu lăstunii. D. BOTEZ, P. O. 71. ◊ Expr. A sta lăstun pe capul cniva = a plictisi pe cineva, a se ține scai de cineva. Nu știe cum să scape de pacostea asta, care stă lăstun pe capu-i. VLAHUȚĂ, N. 17. – Variantă: lostún (SADOVEANU, M. C. 9) s. m.
LOSTÚN s. m. v. lăstun.
lăstún s. m., pl. lăstúni
lăstún s. m., pl. lăstúni
LĂSTÚN s. (ORNIT.) 1. (Delichon urbica) (reg.) rândunică. 2. (Apus apus) (prin Bucov.) rândunea, rândunică-de-fereastră. 3. lăstun-de-mal (Riparia riparia) = (reg.) rândunică-de-apă, rândunică-de-lut, rândunică-de-pământ, rândunică-de pârâu, rândunică-de-ploaie.
LĂSTUN-MÁRE s. v. drepnea.
LĂSTUN-NÉGRU s. v. drepnea.
LOSTÚN s. v. guzgan, șobolan.
lăstún (lăstúni), s. m. – Pasăre, Hirundo rustica. Sl. lastunŭ, lastuna (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 166; Conev 54; DAR; Tiktin), era numele unei specii de rîndunică, cf. sl. lastovica „rîndunică”, bg., rus. lastovica, sb., cr. lastavica, Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 287, credea că acest cuvînt ar fi dacic, cf. alb. loš (cf. și Philippide, II, 720).
LĂSTÚN ~i m. Pasăre migratoare de talie mică, asemănătoare cu rândunica, dar cu coada mai puțin bifurcată și cu o pată albă pe ea. * A sta ~ pe capul cuiva a deranja pe cineva (cu rugăminți insistente); a nu da pace cuiva. /<sl. lastunu
lăstun m. rândunică albă pe pântece și cu aripi lungi (Hirundo urbica). [Slav. LASTUNA].
lăstún m. (vsl. lastunŭ, lastuna, un fel de rîndunică; pg. rus. lástovica, lástica, rîndunică). Un fel de rîndunică cu coada maĭ scurtă și fără pată roșie la gușă. (Îșĭ face cuĭbu închis și-ĭ lasă numaĭ o mică deschizătură). Mold. Fig. Om care așteaptă să fie hrănit de altu, parazit, lacom: a sta lăstun pe capu cuĭva, aŭ năpădit ca lăstuniĭ. V. bimbașa și talaghir.
LĂSTUN s. (ORNIT.) 1. (Delichon urbica) (reg.) rîndunică. 2. (Apus apus) (prin Bucov.) rîndunea, rîndunică-de-fereastră. 3. lăstun-de-mal (Riparia riparia) = (reg.) rîndunică-de-apă, rîndunică-de-lut, rîndunică-de-pămînt, rîndunică-de-pîrîu, rîndunică-de-ploaie.
lăstun-mare s. v. DREPNEA.
lăstun-negru s. v. DREPNEA.
lostun s. v. GUZGAN. ȘOBOLAN.
LĂSTÚN (< sl.) s. m. Specie de pasăre călătoare din ordinul paseriformelor, înrudită cu rândunica, dar mai mică și cu coada mai puțin despicată. ◊ L. de casă = pasăre călătoare cu penaj negru-lucios, iar pieptul și burta complet albe, având o lungime de c. 14 cm (Delichon urbica). Cuibărește adesea în colonii, lipindu-și cuibul sub streșini și cornișe; are o mare viteză de zbor (300 km/oră). ◊ L. de mal = pasăre de vară în România, lungă de c. 13 cm, cu penajul cafeniu-cenușiu pe partea dorsală, alb pe partea ventrală și cu o bandă cafenie transversală pe piept (Riparia riparia). Își construiește cuibul în maluri abrupte, săpând galerii adânci și constituind uneori colonii cu exemplare numeroase.

lostun dex

Intrare: lăstun
lăstun substantiv masculin
lostun