LOSTOPÁN s. n. v. lostopană.

LOSTOPÁNĂ, lostopane, s. f. (Reg.) Bucată mare de pământ, de piatră, de gheață etc. [Var.: lostopán s. n.] – Et. nec.

LOSTOPÁN s. n. v. lostopană.

LOSTOPÁNĂ, lostopane, s. f. (Reg.) Bucată mare de pământ, de piatră, de gheață etc. [Var.: lostopán s. n.] – Et. nec.

LOSTOPÁN, lostopane, s. n. (Regional) Bucată mare de pămînt, de piatră, de gheață etc. Aruncă un lostopan hăt departe, tocmai în mijlocul drumului. GALAN, Z. R. 144. Țîșnea... sînge înnegrit și puroi în lostopane galbene și putrezite. POPA, V. 160.

lostopánă/lostopán (reg.) s. f. / s. n., pl. lostopáne

lostopánă s. f. /lostopán s. n., pl. lostopáne

LOSTOPÁNĂ s. v. buștean, butuc, buturugă, ciot.

lostopán (lostopáni), s. m. – Bulgăre, cocoloș. – Var. lostopană. Origine necunoscută. În Moldova. Der. din rus. loskut „bucată” (Cihac, II, 176) nu este convingătoare.

LOSTOPÁNĂ ~e f. Bucată mare (de pământ, de piatră, de gheață etc.) care s-a desprins de un masiv. / Orig. nec.

lostopană f. pl. Mold. bucăți mari, rupte din lemn, din vreun mal de pământ [Origină necunoscută].

lostopánă și (rar) -áĭe f., pl. e și ăĭ (din *stolopană, talapană, toloapă). Mold. Munt. est Bucată mare de materiĭ moĭ (noroĭ, varză murată ș. a.). Fig. Bașoldină, femeĭe grasă. – În nord și șteolopană (eo dift.), pl. e; în Bz., și loscopánă, loscoboaĭe și -voáĭe, pl. oĭ; în Olt. roscobáĭe, pl. ăĭ; în Meh. leșcovă, pl. e. În Nț. láșpaniță, pl. e, bucată de lemn (rest) la fabricile de scîndurĭ. V. stolohan și răscăbușurĭ.

lostopană s. v. BUȘTEAN. BUTUC. BUTURUGĂ. CIOT.