lornion definitie

14 definiții pentru lornion

LORNIÓN, lornioane, s. n. Ochelari plianți, cu mâner, pe care îi folosesc mai ales femeile; lornietă. ♦ (Rar) Ochelari fixați de nas cu ajutorul unui resort. – Din fr. lorgnon.
LORNIÓN, lornioane, s. n. (Franțuzism) Ochelari plianți cu mîner. Îl privi lung cu lornionul ei de aur. CAMIL PETRESCU, N. 50. O doamnă în vîrstă... o măsură prin lornion de jos în sus. C. PETRESCU, C. V. 181. Ai adus vreo mantelică, vreo lornietă, vreun lornion? BOLLIAC, O. 167. ♦ Monoclu. Domnișorul cu lornionul la ochi se arătă. BOLINTINEANU, O. 446. – Pronunțat: -nion. – Scris și: lorgnon.
lornión (-nion) s. n., pl. lornioáne (-nioa-)
lornión s. n. (sil. -nion), pl. lornioáne (sil. -nioa-)
LORNIÓN s. 1. pincenez. (Și-a prins pe nas ~ul.) 2. v. lornietă.
LORNIÓN s. v. monoclu.
LORNIÓN s.n. Ochelari (plianți) cu mâner. ♦ Ochelari de prins pe nas. [Pron. lor-nion, pl. -oane. / < fr. lorgnon].
LORNIÓN s. n. 1. ochelari care se prind pe nas cu un resort; pince-nez. 2. ochelari (plianți) cu mâner; fasamen. (< fr. lorgnon)
LORNIÓN, lornioane s.n. Lornietă (1).
lornión (lornioáne), s. n. – Binoclu, ochelari prinși de nas. Fr. lorgnon. Cf. lornietă, s. f. (binoclu), din fr. lorgnette.
LORNIÓN ~oáne n. Ansamblu constituit din două lentile, care se fixează pe nas cu ajutorul unui resort și care apropie obiectele mărind imaginea. /<fr. lorgnon
lornion n. lunetă pentru un ochiu, ce se poartă atârnată de o panglică. (= fr. lorgnon).
LORNION s. lornietă. (~ pentru teatru.)
lornion s. v. MONOCLU.

lornion dex

Intrare: lornion
lornion substantiv neutru
  • silabisire: -nion