Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru lorică

LORÍCĂ, lorice, s. f. (Latinism) Armură medievală; platoșă, cuirasă. – Din lat. lorica.
LORÍCĂ, lorice, s. f. (Latinism) Armură medievală; platoșă, cuirasă. – Din lat. lorica.
LORÍCĂ, lorice, s. f. (Latinism) Armură medievală; platoșă, cuirasă. Platoșele și loricele, toate uneltele și podoabele... dezgropate pe alocuri din mucezeala pămîntului. C. PETRESCU, R. DR. 41. Subt manta [Mihai Viteazul] poartă lorică... în mîna dreaptă un topuz și la coapsă sabie. BĂLCESCU, O. I 221.
lorícă s. f., g.-d. art. lorícei; pl. loríce
lorícă s. f., g.-d. art. lorícei; pl. loríce
LORÍCĂ s. v. cuirasă, platoșă.
LORÍCĂ s.f. Armură medievală; platoșă, cuirasă. [< lat. lorica].
LORÍCĂ s. f. 1. armură medievală; platoșă, cuirasă. 2. carapace silicioasă a celulei la diatomee. (< lat. lorica)
lori s. v. CUIRASĂ. PLATOȘĂ.

Lorică dex online | sinonim

Lorică definitie

Intrare: lorică
lorică substantiv feminin