LORD, lorzi, s. m. (în Anglia) 1. (În Evul Mediu) Mare proprietar funciar; (în prezent) titlu nobiliar ereditar sau conferit de monarh; persoană care poartă acest titlu. 2. Membru al Camerei superioare a Parlamentului. Camera Lorzilor. 3. Termen care intră în componența titlului oficial purtat de unii înalți demnitari din Marea Britanie. – Din engl., fr. lord.

LORD, lorzi, s. m. (În Anglia) 1. (În evul mediu) Mare proprietar funciar; (în prezent) titlu nobiliar ereditar sau conferit de monarh; persoană care poartă acest titlu. 2. Membru al camerei superioare a parlamentului. Camera Lorzilor. 3. Termen care intră în componența titlului oficial purtat de unii înalți demnitari. – Din engl., fr. lord.

LORD, lorzi, s. m. (În Anglia) Titlu nobiliar ereditar. Ca mulți lorzi de viță veche Din întunecatul nord, Lordul John e-ntr-o ureche. COȘBUC, P. I 11.

lord s. m., pl. lorzi

lord s. m., pl. lorzi

LORD s. milord. (Un ~ englez.)

LORD s.m. Înalt titlu nobilar în Anglia; persoană care poartă acest titlu. ♦ Denumirea dată unor demnitari englezi. [Pl. -zi. / < engl., fr. lord].

LORD s. m. (în Anglia) 1. mare proprietar funciar, în evul mediu. 2. titlu nobiliar ereditar sau conferit de rege; persoană cu acest titlu. 3. membru al Camerei Superioare (Camera Lorzilor) a parlamentului. 4. titlu al unor înalți demnitari englezi. (< engl. lord)

LORD ~zi m. (în Anglia; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) 1) Reprezentant al nobilimii cu drept de suzeranitate asupra vasalilor săi. 2) Membru al camerei superioare a parlamentului. /<engl., fr. lord

lord m. titlu de onoare dat (în Anglia) nobililor; lord mayor, titlul primarului din Londra.

Tennyson (Lord) m. celebru poet liric englez (1809-1892).

Wellington (Lord) m. general englez, comandantul armatei anglo-spaniole în contra Franței (1810-1814), învinse (1815) pe Napoleon la Waterloo (1769-1852).

*lord m. (engl. lord). În Anglia, titlu dat „perilor” (pairilor) și membrilor camereĭ înalte. Lordu maĭor, primar al Londreĭ. V. lady.

LORD s. milord. (Un ~ englez.)