lopătari definitie

2 intrări

14 definiții pentru lopătari

LOPĂTÁR, lopătari, s. m. I. 1. Vâslaș, barcagiu. 2. Lucrător cu lopata. II. Pasăre migratoare din grupul picioroangelor, de culoare albă, cu ciocul lung și lat ca o lopată și cu un moț de pene pe cap; cosar (Platalea leucorodia). – Lopată + suf. -ar.
LOPĂTÁR, lopătari, s. m. I. 1. Vâslaș, barcagiu. 2. Lucrător cu lopata. II. Pasăre migratoare din grupul picioroangelor, de culoare albă, cu ciocul lung și lat ca o lopată și cu un moț de pene pe cap; cosar (Platalea leucorodia). – Lopată + suf. -ar.
LOPĂTÁR, lopătari, s. m. I. 1. Vîslaș, barcagiu. Erau șase oameni: Petar Dușan, soacră-sa și patru lopătari. GALACTION, O. I 187. Valul mării n-a purtat niciodată, p-al său braț legănător, lopătar mai fără grijă. MACEDONSKI, O. IV 51. Lopătarii depărtaseră corabia de uscat. ISPIRESCU, L. 24. 2. Lucrător cu lopata (1). Lopătar la vînturarea grînelor. ▭ Era lopătar de cărbuni, bărbat tăcut, uscat și tare ca o iască. VORNIC, P. 200. II. Pasăre din ordinul picioroangelor, de culoare albă, cu o fîșie gălbuie în jurul gușii, cu ciocul lung și lat ca o lopată și cu un moț de pene pe cap (Platalea leucorodia). Mai aproape de noi pluteau și vîsleau lebedele și cormoranii. Lopătari albi se înșirau pe deasupra trestiilor. SADOVEANU, O. A. II 126.
lopătár s. m., pl. lopătári
lopătár s. m., pl. lopătári
LOPĂTÁR s. 1. v. barcagiu. 2. (ORNIT.; Platalea leucorodia) (rar) cosar.
LOPĂTÁR1 ~i m. Persoană care conduce o luntre cu ajutorul lopeților; vâslaș; barcagiu; luntraș. /Din lopată
LOPĂTÁR2 ~i m. Pasăre migratoare de culoare albă, cu ciocul asemănător unei lopeți și cu un moț în vârful capului. /lopată + suf. ~ar
lopătar m. 1. cel ce face lopeți; 2. cel ce mână luntrea; 3. pasăre mai scundă decât barza și cu ciocul în formă de lopățică (Platalea).
Lopătari pl. comună de munte, în jud. Buzău, cu băi de ape minerale: 1350 loc.
lopătár m. Cel ce mînă luntrea, vîslaș. Făcător saŭ vînzător de lopețĭ. O pasăre acŭatică numită și lopățică și cosar, maĭ mică decît barza, cu care seamănă la formă, cu penele albe și cu cĭocu ca o lopățică (platálea).
LOPĂTAR s. 1. barcagiu, luntraș, vîslaș, (rar) vîslitor, (înv.) vîslariu. (~ la Dunăre.) 2. (ORNIT.; Platalea leucorodia) (rar) cosar.
LOPĂTÁR (< lopată) s. m. 1. Vâslaș; barcagiu. 2. Pasăre călătoare din ordinul ciconiiformelor, de mărimea unei berze, de culoare albă, cu gâtul și picioarele lungi, cu ciocul lățit spre vârf ca o lopată și cu un moț de pene pe cap (Platalea leucorodia); cosar. Trăiește în colonii. Cuibărește în Delta Dunării și este ocrotit prin lege. Toamna migrează spre valea Nilului, Africa Centrală și de Sud-Est. ◊ Cerb-lopătar v. cerb.
LOPĂTARI, com. în jud. Buzău, situată la poalele dealului Bocu (Subcarpații Buzăului) și ale culmii Ivănețu (M-ții Buzăului), pe cursul superior al râului Slănic (afl. al Buzăului); 4.853 loc. (2000). Pomicultură (meri, pruni, peri, nuci). Centru de dulgherit. Pe terit. satului Terca se află rezervația „Focul viu”.

lopătari dex

Intrare: lopătar
lopătar substantiv masculin
Intrare: Lopătari
Lopătari