lopăta definitie

9 definiții pentru lopăta

LOPĂTÁ, lopătez, vb. I. 1. Intranz. A vâsli. 2. Tranz. A întoarce cerealele cu lopata pentru aerisirea și răcirea lor. – Din lopată.
LOPĂTÁ, lopătez, vb. I. 1. Intranz. A vâsli. 2. Tranz. A întoarce cerealele cu lopata pentru aerisirea și răcirea lor. – Din lopată.
LOPĂTÁ, lopătez, vb. I. Intranz. 1. A vîsli. Lunecau pe mare, lopătînd pe rînd. TOMA, C. V. 170. Dacă ar fi avut o barcă acum, s-ar fi aruncat în ea și ar fi lopătat pînă în port. DUNĂREANU, CH. 150. ◊ (Poetic) Splendoarea depărtărilor marine, pe care fata... lopăta cu gîndul. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 67. ◊ Fig. Soldatul zîmbea blajin unor berze care lopătau cu aripi largi peste dealuri. GALAN, Z. R. 361. 2. (Neobișnuit) A mișca, a deplasa cu lopata (1) diferite materiale mărunte. Pornesc banda... pînă dau jos întreg peretele: fără scoc, fără să lopătez. DAVIDOGLU, M. 11.
lopătá (a ~) vb., ind. prez. 3 lopăteáză
lopătá vb., ind. prez. 1 sg. lopătéz, 3 sg. și pl. lopăteáză
LOPĂTÁ vb. v. vâsli.
A LOPĂTÁ ~éz 1. intranz. A trage la lopeți (făcând să înainteze o ambarcație); a vâsli. 2. tranz. (cereale, semințe) A vântura cu lopata. ~ grâu. /Din lopată
lopătéz v. intr. Trag la lopețĭ, vîslesc. V. tr. Vîntur cu lopata (grînele).
LOPĂTA vb. a vîsli, (rar) a canota, a rama, (reg.) a luntri. (~ pe lac.)

lopăta dex

Intrare: lopăta
lopăta verb grupa I conjugarea a II-a