lopățica umărului definitie

15 definiții pentru lopățica umărului

LOPĂȚÍCĂ, lopățele, s. f. 1. Diminutiv al lui lopată. 2. Unealtă sau parte a unei unelte de forma unei lopeți sau care are o funcție asemănătoare cu a acesteia. ♦ Scândurică servind la imobilizarea unui membru fracturat sau luxat; atelă. 3. (Reg.) Omoplat. – Lopată + suf. -ică.
LOPĂȚÍCĂ, lopățele, s. f. 1. Diminutiv al lui lopată. 2. Unealtă sau parte a unei unelte de forma unei lopeți sau care are o funcție asemănătoare cu a acesteia. ♦ Scândurică servind la imobilizarea unui membru fracturat sau luxat; atelă. 3. (Reg.) Omoplat. – Lopată + suf. -ică.
LOPĂȚÍCĂ, lopățele, s. f. Diminutiv al lui lopată. ♦ Unealtă, piesă sau obiect care amintește forma unei lopeți mici sau care are o funcție asemănătoare cu a acesteia. Coliviile... se arătau prin învălmășagul unor plante pletoase, puse sus, pe niște lopățele bătute în perete. GALACTION, O. I 328. ♦ Scîndurică servind la imobilizarea unui membru fracturat sau luxat; atelă. Dacă ai pe cineva să-ți tragă osul la loc și să-l potrivească între două lopățele, într-o săptămînă, două îmbli iar la horă. GALAN, Z. R. 260.
lopățícă s. f., g.-d. art. lopățélei; pl. lopățéle, art. lopățélele
lopățícă s. f., g.-d. art. lopățélei; pl. lopățéle
LOPĂȚICA ÚMĂRULUI s. v. omoplat, scapulă, spată.
LOPĂȚÍCĂ s. 1. (TEHN.) (pop.) scânduriță, (Transilv.) scândurea, scândurice. (~ la războiul de țesut.) 2. v. spetează. 3. v. atelă.
LOPĂȚÍCĂ s. v. bulfeu, cocârlă, cordar, cruce, întinzător, schimbătoare, spetează, stinghie, strună.
LOPĂȚÍCĂ ~éle f. (diminutiv de la lopată) 1) Obiect mic de uz casnic asemănător cu lopata. ~ de mestecat hrana pentru porci.~ de mămăligă unealtă cu care se tipărește mămăliga după mestecare și a cărei coadă poate servi ca făcăleț. 2) Bucată mică de scândură, cu mâner, folosită la netezirea pereților unși cu lut. 3) Piesă din lemn, din metal sau din material plastic folosită pentru a imobiliza un membru fracturat; atelă. 4) Fiecare dintre cele două oase plate de formă triunghiulară, care constituie partea posterioară a articulației umărului; omoplat. /lopată + suf. ~ar
lopățică f. 1. lopată mică de fier pentru sobe; 2. lopățica umărului, numele vulgar al omoplatului; 3. Mold. bulfeiul jugului; 4. scândurică cu mai multe găuri la răsboiul de țesut.
cosár m. Un fel de bîtlan alb cu cĭocu ca lopata, numit și lopățică.
lopățeá și (maĭ des) lopățícă f., pl. ele (dim. d. lopată). Lopată mică de metal de luat jaratic din sobă. Un fel de pedică saŭ opritoare la războĭu de țesut (Suc.). Acea pĭesă a juguluĭ care e supt gîtu bouluĭ (în nord podhorniță). Omoplat, spătă (numită și lopățica umăruluĭ). Lopătar, cosar (o pasăre). O plantă cruciferă (lunaria rediviva).
lopățica umărului s. v. OMOPLAT. SCAPULĂ. SPATĂ.
lopăți s. v. BULFEU. COCÎRLĂ. CORDAR. CRUCE. ÎNTINZĂTOR. SCHIMBĂTOARE. SPETEAZĂ. STINGHIE. STRUNĂ.
LOPĂȚI s. 1. (TEHN.) (pop.) scînduriță, (Transilv.) scîndurea, scîndurice. (~ la războiul de țesut.) 2. (TEHN.) pop, spetează, stinghie. (La cîrceie se află o ~.) 3. (MED.) atelă. (~ pusă la o mînă fracturată.)

lopățica umărului dex