lóĭtră f., pl. e (cr. lojtra, sîrb. lotra, bg. ritla, rut. luĭtra, pol. letra, ung. lojtorja, létra, d. germ. leiter, în Carintia loĭtr, scară, loĭtră). Vechĭ. Scară de suit pe zid (în Let. e, 473, lontră). Azĭ. Sud. Draghină, fiecare din cele doŭă laturĭ ale căruțeĭ (formată din doĭ carîmbĭ unițĭ pin stinghiĭ). – În vest loítră (Iov. 208). V. scoarță, leasă.

lóntră, V. loĭtră.