lom definitie

3 intrări

13 definiții pentru lom

LOM, lomuri, s. n. Rangă specială de oțel, folosită la lucrările de așezare a șinelor de cale ferată. – Din rus. lom.
LOM, lomuri, s. n. Rangă specială de oțel, folosită la lucrările de așezare a șinelor de cale ferată. – Din rus. lom.
lom s. n., pl. lómuri
lom s. n., pl. lómuri
lom (lómuri), s. n.1. (Banat, Maram.) Rest, fragment, bucată. – 2. (Dobr.) Palancă. Sb., rus. lom (Candrea, Scriban).
LOM ~uri n. 1) reg. Bară de oțel, teșită la unul din capete, utilizată ca pârghie pentru ridicarea sau deplasarea corpurilor grele; rangă. 2) Pârghie de oțel folosită la montarea căii ferate. /<rus. lom
lom2, lómuri, s.n. (reg.) boarfe.
Lom m. fluviu în Bulgaria, afluent al Dunării.
Lom-Palanca f. oraș în Bulgaria, important port comercial, bombardat în 1877 de armata română: 7000 loc.
lom n., pl. urĭ (rus. lom). Dun. de jos. Raz, drug de scos petrele din pavaj saŭ de urnit greutățile.
lom, lomuri, s.n. – (reg.) Crengi uscate și rupte (Papahagi, 1925); lemne, vreascuri la gura sau la cotitura unei ape (ALRRM, 1973: 679): „O luat banii și i-o ascuns într-o cioată bortoasă și-o făcut pă ei un lom. Într-o zi s-o dus pe-acolo niște prunci care pășteau oile. Ei o aprins lomu...” (Lenghel, 1979: 207). – Din rus. lom (Scriban; Candrea, cf. DER); din ucr. lom (Papahagi, 1925).
lom, -uri, s.m. – Crengi uscate și rupte (Papahagi 1925); lemne, vreascuri la gura sau la cotitura unei ape (ALR 1973: 679): „O luat banii și i-o ascuns într-o cioată bortoasă și-o făcut pă ei un lom. Într-o zi s-o dus pe-acolo niște prunci care pășteau oile. Ei o aprins lomu...” (Lenghel 1979: 207). – Rus. lom (Candrea, Scriban); ucr. lom (Papahagi).
Lom, -ei Avesalon I 3; Vartolomei II B.

lom dex

Intrare: lom
lom substantiv neutru
Intrare: Lom
Lom
Intrare: Lom
Lom