lojniță definitie

19 definiții pentru lojniță

LÓJNIȚĂ, lojnițe, s. f. (Reg.) Leasă de nuiele pe care se usucă sau se afumă fructele, cașul etc.; cuptor (sau groapă) peste care se pune această leasă. [Var.: lóșniță, lózniță s. f.] – Cf. ucr. loznyc’a.
LÓȘNIȚĂ s. f. v. lojniță.
LÓZNIȚĂ s. f. v. lojniță.
LÓJNIȚĂ, lojnițe, s. f. (Reg.) Leasă de nuiele pe care se usucă sau se afumă fructele, cașul etc.; cuptor (sau groapă) peste care se pune această leasă. [Var.: lóșniță, lózniță s. f.] – Cf. ucr. loznyc’a.
LÓȘNIȚĂ s. f. v. lojniță.
LÓZNIȚĂ s. f. v. lojniță.
LÓJNIȚĂ, lojnițe, s. f. (Regional) Leasă de nuiele pe care se usucă sau se afumă fructele; cuptor (sau groapă) peste care se pune această leasă. Prune afumate la lojniță. – Variante: lóșniță (SCÎNTEIA, 1953, nr. 2789), lózniță (I. IONESCU, P. 352) s. f.
LÓȘNIȚĂ s. f. v. lojniță.
LÓZNIȚĂ s. f. v. lojniță.
lójniță (reg.) s. f., g.-d. art. lójniței; pl. lójnițe
lójniță s. f., g.-d. art. lójniței; pl. lójnițe
LÓJNIȚĂ s. v. leasă.
lójniță (lójnițe), s. f. – Leasă de nuiele, coșer pentru uscat sau afumat fructele. – Var. lozniță. Sl. ložĭnica „pat”, cf. bg., sb. ložnica „pat, culcuș”, der. din sl. ložiti „a pune” și nu (cum gîndesc Cihac și Tiktin) din sl. loza „lăstar”.
lozniță f. Mold. leasă de uscat prune. [Cf. lozie].
lójniță, V. lozniță.
lózniță (est) și lójniță (vest) f., pl. e (bg. lóznica, vlăstar de viță. V. lozie). Leasă, împletitură de nuĭele de uscat prunele la foc. Cuptor cu leasa la un loc.
lojniță s. v. LEASĂ.
lójniță, lojniță, (lozniță), s.f. – (reg.) Leasă sau coș de nuiele pentru uscat sau afumat fructele; cuptor (groapă) peste care se pune împletitura de nuiele. ♦ (top.) Loznița, în loc. Sălnița (Vișovan, 2008). – Din sl. ložǐnica „pat”, cf. sb. ložnica „pat, culcuș” < din sl. loziti „a pune” (DER); din ucr. ložnycá (DEX, MDA).
lózniță, s.f. – v. lojniță („coș pentru uscat fructe”).

lojniță dex

Intrare: lojniță
lojniță substantiv feminin
loșniță
lozniță