loitră definitie

13 definiții pentru loitră

LÓITRĂ, loitre, s. f. Fiecare dintre cele două părți laterale ale căruței, constând dintr-un fel de scară, care în partea de jos se sprijină de dric, iar în partea de sus se prinde de leuci; draghină. – Din sb. lo(i)tra.
LÓITRĂ, loitre, s. f. Fiecare dintre cele două părți laterale ale căruței, constând dintr-un fel de scară, care în partea de jos se sprijină de dric, iar în partea de sus se prinde de leuci; draghină. – Din scr. lo(i)tra.
LÓITRĂ, loitre, s. f. Fiecare din cele două părți laterale ale căruței țărănești, în formă de scară, așezate în dungă pe vîrtejul dinainte și pe perinoc și sprijinite de leuci; draghină. Se apropie de căruță și se reazimă de loitră. PREDA, Î. 119. Uite bîta mea; băgată colo sub loitra carului! GALACTION, O. I 289. – Pronunțat: loi-.
lóitră (loi-tră) s. f., g.-d. art. lóitrei; pl. lóitre
lóitră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. lóitrei; pl. lóitre
LÓITRĂ s. (TEHN.) (reg.) carâmb, corlată, (Mold. și Bucov.) drabină. (~ la car.)
lóitră (lóitre), s. f.1. (Înv.) Scară lungă și lată, scară de asalt. – 2. Partea laterală a căruței, a dricului etc. Cr., slov. lojtra, din germ. Leiter (Miklosich, Fremdw., 106; Cihac, II, 176), cf. sb. lotra, mag. lajtorja.
LÓITRĂ ~e f. Fiecare dintre cele două părți laterale, în formă de scară, ale coșului unui car. [Sil. loi-tră] /<săș. loiter, sb. lojtra
loitră f. unul din cele două lemne ce formează laturile carului: loitra are forma unei scări așezată în lat. [Rut. LOITRA, din nemț. LEITER].
lóĭtră f., pl. e (cr. lojtra, sîrb. lotra, bg. ritla, rut. luĭtra, pol. letra, ung. lojtorja, létra, d. germ. leiter, în Carintia loĭtr, scară, loĭtră). Vechĭ. Scară de suit pe zid (în Let. e, 473, lontră). Azĭ. Sud. Draghină, fiecare din cele doŭă laturĭ ale căruțeĭ (formată din doĭ carîmbĭ unițĭ pin stinghiĭ). – În vest loítră (Iov. 208). V. scoarță, leasă.
LOITRĂ s. (TEHN.) (reg.) carîmb, corlată, (Mold. și Bucov.) drabină. (~ la car.)
lóitră, loitre, s.f. – Părțile laterale ale carului: „A legat-o bine de loitrele carului și a tot gonit caii...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 123). – Din srb. lo(i)tra (DEX); din ucr. loitra < germ. Leiter (Șăineanu); din germ. Leiter „scară” (Țurcanu, 2005); din srb. lo(i)tra, magh. lojtra, ucr. loitra (MDA).
lóitră, -e, s.f. – Părțile laterale ale carului. – Din germ. Leiter „scară” (Țurcanu 2005); din săs. loiter (NDU).

loitră dex

Intrare: loitră
loitră substantiv feminin
  • silabisire: loi-tră