lohioragíe s. f., g.-d. art. lohioragíei; pl. lohioragíi

LOHIORAGÍE s.f. (Med.) Lohii foarte abundente. [Pron. -hi-o-, gen. -iei. / < fr. lochiorragie].

LOHIORAGÍE s. f. lohii abundente în timpul lăuziei. (< fr. lochiorragie)

LOHIO- „naștere, lăuzie”. ◊ gr. lokheia „naștere, zămislire” > fr. lochio-, germ. id. > rom. lohio-. □ ~metrie (v. -metrie2), s. f., tulburare caracterizată prin absența scurgerii normale a lohiilor, în cursul lăuziei; ~ragie (v. -ragie), s. f., evacuare excesivă de lohii în timpul lăuziei.