Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru logos

L├ôGOS, logosuri, s. n. 1. (Fil.) Termen care denume╚Öte ordinea necesar─â, proprie Cosmosului ╚Öi g├óndirii omene╚Öti, ra╚Ťiunea cosmic─â sau destinul, ra╚Ťiunea divin─â, o ipostaz─â a divinit─â╚Ťii, spiritul ╚Öi ra╚Ťiunea universal─â. 2. (Ir. ╚Öi fam.) Cuv├óntare, discurs. ÔÇô Din ngr. l├│gos, fr. logos.
L├ôGOS, logosuri, s. n. 1. Termen folosit ├«n filozofia materialist─â antic─â pentru a denumi ordinea cosmic─â, ra╚Ťiunea cosmic─â sau destinul, o ipostaz─â a divinit─â╚Ťii, cuv├óntul divin. 2. (Ir. ╚Öi fam.) Cuv├óntare, discurs. ÔÇô Din ngr. l├│gos, fr. logos.
L├ôGOS, logosuri, s. n. 1. (Azi, mai ales ironic) Cuv├«ntare, discurs. P─ârea muncit de g├«ndul s─â rosteasc─â un logos. MACEDONSKI, O. III 10. [Soleanu] ╚Ťine logosul ce urmeaz─â a╚Öa de potrivit cu ├«mprejurarea, ca ╚Öi discursurile... rostite de Don Quichotte. GHEREA, ST. CR. I 269. 2. (├Än filozofia materialist─â din Grecia antic─â) Legea universal─â a lumii, legea existen╚Ťei, cauzalitatea general─â.
l├│gos s. n., pl. l├│gosuri
l├│gos s. n., pl. l├│gosuri
L├ôGOS s. v. alocu╚Ťiune, cuv├ónt, cuv├óntare, discurs.
L├ôGO╚ś adj. v. liliput, liliputan, pitic.
L├ôGOS s.n. 1. (├Än filozofia materialist─â din Grecia antic─â) Principiul ultim al lumii, al existen╚Ťei. 2. (Ast─âzi ironic) Cuv├óntare, discurs. [< gr. logos].
L├ôGOS s. n. 1. (├«n fil. materialist─â antic─â) ordinea, ra╚Ťiunea cosmic─â, ipostaz─â a divinit─â╚Ťii; form─â superioar─â a g├óndirii umane. 2. (fam.) cuv├óntare, discurs moralizator. (< gr., fr. logos)
l├│gos (l├│gosuri), s. n. ÔÇô Discurs, predic─â. Ngr. ╬╗¤î╬│╬┐¤é (G├íldi 206). Sec. XVIII, azi ironic.
l├│go╚Ö (l├│go╚Ö─â), adj. ÔÇô Foarte mic, pitic. Origine necunoscut─â. Sec. XVII, ├«nv. ÔÇô Der. logo╚Öi, vb. (├«nv., a mic╚Öora).
L├ôGOS ~uri n. 1) (├«n filozofia antic─â) Lege universal─â a dezvolt─ârii lumii; legea existen╚Ťei. 2) iron. Expunere oratoric─â ├«n fa╚Ťa unui public; discurs; cuv├óntare. /<ngr. logos, fr. logos
logos n. (ironic) discurs. [Gr. mod.].
l├│gos n., pl. ur─ş (ngr. ╚Öi vgr. l├│gos). Vech─ş. Az─ş. Iron. Discurs.
logos s. v. ALOCUȚIUNE. CUVÎNT. CUVÎNTARE. DISCURS.
logoș adj. v. LILIPUT. LILIPUTAN. PITIC.
L├ôGOS (cuv. gr.) s. n. 1. (FILOZ.) Una dintre no╚Ťiunile fundamentale ale filozofiei grece╚Öti antice. Termen introdus de Heraclit din Efes cu sensul de ordine necesar─â, proprie deopotriv─â Cosmosului ╚Öi g├óndirii omene╚Öti ├«n forma ei superioar─â. Ulterior, i s-au atribuit sensuri diverse ca, de ex.: ra╚Ťiune cosmic─â sau destin (stoicii), ra╚Ťiune divin─â (Filon Iudeul), o ipostaz─â a divinit─â╚Ťii, cuv├ónt divin (neoplatonismul ╚Öi cre╚Ötinismul), spirit ╚Öi ra╚Ťiune universal─â (ideali╚Ötii) ╚Ö.a. 2. (Ir. sau glume╚Ť) Cuv├óntare, discurs.
l├│gos, logosuri s. n. 1. Termen folosit ├«n filozofia antic─â pentru a denumi ordinea cosmic─â, ra╚Ťiunea cosmic─â sau destinul, o ipostaz─â a divinit─â╚Ťii. 2. (├Än teologia cre╚Ötin─â) Ra╚Ťiunea sau sensul divin care subzist─â ├«n creaturi ca suport al existen╚Ťei lor. ÔÖŽ Cuv├óntul lui Dumnezeu (Dumnezeu-Fiul), a doua persoan─â a Sfintei Treimi, care a venit ├«n lume ├«ntrup├óndu-se, a╚Öa cum au anun╚Ťat prorocii Vechiului Testament, Dumnezeul-Fiul ├«ntrupat fiind Iisus Hristos. 3. (Ir. ╚Öi fam.) Cuv├óntare, discurs. ÔÇô Din fr. logos, gr. logos.

Logos dex online | sinonim

Logos definitie

Intrare: logos
logos substantiv neutru
Intrare: logoș
logoș