logopedie definitie

8 definiții pentru logopedie

LOGOPEDÍE s. f. Ramură a pedagogiei speciale care studiază, tratează și corectează defectele de pronunțare și de emisie vocală (mai ales la copii). – Din fr. logopedie.
LOGOPEDÍE s. f. Ramură a medicinii și a pedagogiei care studiază, tratează și corectează defectele de pronunțare și de emisiune vocală (mai ales la copii). – Din fr. logopédie.
logopedíe s. f., art. logopedía, g.-d. logopedíi, art. logopedíei
logopedíe s. f., art. logopedía, g.-d. logopedíi, art. logopedíei
LOGOPEDÍE s.f. (Med.) Disciplină care studiază posibilitățile de înlăturare a tulburărilor în dezvoltarea vorbirii. [Gen. -iei. / < fr. logopédie, cf. gr. logos – vorbă, paideia – educare].
LOGOPEDÍE s. f. ramură a pedagogiei speciale care studiază posibilitățile de înlăturare a deficiențelor de limbaj. (< fr. logopédie)
LOGOPEDÍE f. Ramură a defectologiei care se ocupă cu studiul defectelor de vorbire și al metodelor de înlăturare și de prevenire a acestora. [G.-D. logopediei] /<fr. logopédie
LOGO- „vorbire, termen, studiu, raport”. ◊ gr. logos „cuvînt, discurs, rațiune” > fr. logo-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. logo-. □ ~clonie (v. -clonie), s. f., defect de vorbire care constă în repetarea convulsivă a unei silabe la mijlocul unui cuvînt; ~cofoză (v. -cofoză), s. f., surditate verbală; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a pronunța unele sunete sau cuvinte dificile; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument cu care se determină raportul dintre două mărimi electrice; ~patie (v. -patie), s. f., defect de vorbire care constă în exprimarea confuză a ideilor; ~pedie (v. -pedie), s. f., ramură a pedagogiei speciale care se ocupă cu corectarea deficiențelor de limbaj ale copiilor; ~plegie (v. -plegie), s. f., imposibilitate de a pronunța unele sunete sau cuvinte; ~ree (v. -ree), s. f., tendință excesivă de a vorbi continuu și incoerent; ~terapie (v. -terapie), s. f., totalitate a tehnicilor de corectare a limbajului oral sau scris.

logopedie dex

Intrare: logopedie
logopedie