LOGOMÉTRU, logometre, s. n. Instrument cu care se măsoară raportul dintre două mărimi electrice. – Din fr. logomètre.

LOGOMÉTRU, logometre, s. n. Instrument cu care se măsoară raportul dintre două mărimi electrice. – Din fr. logomètre.

logométru (-me-tru) s. n., art. logométrul; pl. logométre

logométru s. n. (sil. -tru), art. logométrul; pl. logométre

LOGOMÉTRU s.n. Instrument de măsură pentru măsurarea raportului dintre două mărimi electrice. [< fr. logomètre, cf. gr. logos – cuvânt, metron – măsură].

LOGOMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea raportului dintre două mărimi electrice. (< fr. logomètre)

LOGO- „vorbire, termen, studiu, raport”. ◊ gr. logos „cuvînt, discurs, rațiune” > fr. logo-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. logo-. □ ~clonie (v. -clonie), s. f., defect de vorbire care constă în repetarea convulsivă a unei silabe la mijlocul unui cuvînt; ~cofoză (v. -cofoză), s. f., surditate verbală; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a pronunța unele sunete sau cuvinte dificile; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument cu care se determină raportul dintre două mărimi electrice; ~patie (v. -patie), s. f., defect de vorbire care constă în exprimarea confuză a ideilor; ~pedie (v. -pedie), s. f., ramură a pedagogiei speciale care se ocupă cu corectarea deficiențelor de limbaj ale copiilor; ~plegie (v. -plegie), s. f., imposibilitate de a pronunța unele sunete sau cuvinte; ~ree (v. -ree), s. f., tendință excesivă de a vorbi continuu și incoerent; ~terapie (v. -terapie), s. f., totalitate a tehnicilor de corectare a limbajului oral sau scris.