LOGOFEȚÍE, logofeții, s. f. (Înv.) Demnitate de logofăt; cancelaria logofătului. – Logofăt + suf. -ie.

LOGOFEȚÍE, logofeții, s. f. Demnitate de logofăt; cancelaria logofătului. – Logofăt + suf. -ie.

LOGOFEȚÍE, logofeții, s. f. Slujba, demnitatea de logofăt; cancelaria logofătului.

logofețíe (înv.) s. f., art. logofețía, g.-d. art. logofețíei; pl. logofețíi, art. logofețíile

logofețíe s. f., art. logofețía, g.-d. art. logofețíei; pl. logofețíi, art. logofețíile

logofeție f. 1. demnitate de mare logofăt; 2. cancelaria unui logofăt: logofeția dreptății.

logofețíe f. Denumirea mareluĭ logofăt și cancelaria luĭ. Funcțiunea de logofăt în general.