LOGOFEȚÉL, logofeței, s. m. (Înv.) Diminutiv al lui logofăt; grămătic, copist. – Logofăt + suf. -el.

LOGOFEȚÉL, logofeței, s. m. (Înv.) Diminutiv al lui logofăt; grămătic, copist. – Logofăt + suf. -el.

LOGOFEȚÉL, logofeței, s. m. (Învechit) Diminutiv al lui logofăt; grămătic, copist. Cu cincizeci de veri primari, Ca cincizeci de ghinerari, Cu cincizeci de nepoței, Cincizeci de logofeței. PĂSCULESCU, L. P. 261.

logofețél (înv.) s. m., pl. logofețéi, art. logofețéii

logofețél s. m., pl. logofețéi, art. logofețéii

logofețel m. copist inferior.

logofețél m., pl. eĭ. Vechĭ. Copist, scriitor, diac.