LOGÓDNĂ, logodne, s. f. Ceremonie (religioasă) prin care un bărbat și o femeie se angajează să se căsătorească; legământ solemn, promisiune de căsătorie între logodnici; credință. ♦ Petrecere organizată cu prilejul acestei ceremonii. ♦ Intervalul de timp dintre această ceremonie și nuntă. – Din sl. lagodĩnŭ.

LOGÓDNĂ, logodne, s. f. Ceremonie prin care un bărbat și o femeie se angajează să se căsătorească; legământ solemn, promisiune de căsătorie între logodnici; credință. ♦ Petrecere organizată cu prilejul acestei ceremonii. ♦ Intervalul de timp dintre această ceremonie și nuntă. – Din sl. lagodĩnŭ.

LOGÓDNĂ, logodne, s. f. Ceremonie prin care un bărbat și o femeie se angajează să se căsătorească; promisiune solemnă de căsătorie. Te-ai dus la dragostea ta pecetluită cu logodnă. SADOVEANU, O. VI 51. Ce veseli erau Dinu și Florica în sara logodnei! BUJOR, S. 33. Chiar astăzi au de gînd să facă logodna. ALECSANDRI, T. I 203.

logódnă s. f., g.-d. art. logódnei; pl. logódne

logódnă s. f., g.-d. art. logódnei; pl. logódne

LOGÓDNĂ s. (reg.) ciaiz, tocmă, tocmeală, (Transilv. și Bucov.) credință, încredințare, (înv.) arăvon, așezământ, logodință, sponsalie. (~ unor tineri.)

LOGÓDNĂ ~e f. 1) Ceremonie prin care un tânăr și o tânără se angajează solemn să se căsătorească, făcând schimb de verighete. 2) Promisiune solemnă făcută de logodnici. 3) Petrecere organizată cu acest prilej. 4) Perioadă cuprinsă între această ceremonie și nuntă. [G.-D. logodnei] /<sl. logodinu

logodnă f. promisiune de căsătorie și serbarea ce precede nunta. [Din slav. LAGODINŬ, logodit].

logódnă f., pl. e (d. vsl. lagodĭnŭ, bg. lagóden și góden, fem. -dna, convenabil). Ceremonia pin care logodeștĭ saŭ te logodeștĭ. – Și logornă (Munt. Olt.). Cp. cu cloporniță, mocirlă, povirlă.

LOGODNĂ s. (reg.) ciaiz, tocmă, tocmeală, (Transilv. și Bucov.) credință, încredințare, (înv.) arăvon, așezămînt, logodință, sponsalie. (~ unor tineri.)