11 definiții pentru logodi
LOGODÍ, logodesc,
vb. IV.
Refl. recipr. și
tranz. A (se) lega prin logodnă; a (se) angaja solemn pentru o căsătorie viitoare; a (se) credinți. – Din
sl. lagoditi. LOGODÍ, logodesc,
vb. IV.
Refl. recipr. și
tranz. A (se) lega prin logodnă; a (se) angaja solemn pentru o căsătorie viitoare; a (se) credinți. – Din
sl. lagoditi. LOGODÍ, logodesc,
vb. IV.
Refl. A se lega prin logodnă; a se angaja solemn pentru o căsătorie viitoare. Făcură vorba și iute, iute se logodi. ISPIRESCU, L. 33. M-am logodit, m-am logodit! De-acum ziceți să cînte muzica... să-nceapă balul. ALECSANDRI, T. I 225. Să-i spui că m-am logodit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 140. ◊
Tranz. Dacă mi-l dați... logodiți-mă acu îndată cu el. ALECSANDRI, T. 225. [Miron Costin] nu avea dar nimic a bănui din partea cîrmuirii, cu cît mai mult încă că-și logodise pe fiul său Pătrașcu cămărașul cu fiica domnului. BĂLCESCU, O. I 188. ◊
Intranz. (Rar) El zice: nu-mi trebuie staroste. Logodește, îi lasă daruri. Fata se miră. VLAHUȚĂ, O. A. 500.
logodí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. logodésc,
imperf. 3
sg. logodeá;
conj. prez. 3 să logodeáscă
logodí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. logodésc, imperf. 3 sg. logodeá; conj. prez. 3 sg. și pl. logodeáscă LOGODÍ vb. (reg.) a (se) tocmi, (Transilv.) a (se) credinți, a (se) încredința, (înv.) a (se) arăvonisi, a (se) fidanța, a (se) jurui. (Tinerii s-au ~.) logodí (logodésc, logodít), vb. –
1. (
Refl.) A se lega, a contracta o căsătorie. –
2. A lega prin logodnă pe cineva.
Sl. lagoditi „a se înțelege, a trata ceva” (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 339; Cihac, II, 175), cu asimilarea vocalei atone (*lăgodi),
cf. rus. lagoda „învoială”. Roesler 572 deriva în mod echivoc acest cuvînt din
gr. δίδωλόγον „a promite”. –
Der. logodnă,
s. f. (calitate de logodnic, perioada de timp cît doi tineri sînt logodiți),
cf. sl. lagodinŭ „potrivit, convenabil”, cuvînt ce se folosește în
Munt.,
Mold. și
Trans. de E. (ALR, II, 158); logodnic,
s. m. (tînăr logodit); logodnică,
s. f. (fată logodită); logodită,
s. f. (
înv., logodnică); logoditor,
s. m. (
înv., logodnic); logodință,
s. f. (
înv., logodnă).
A SE LOGODÍ mă ~ésc intranz. A se angaja prin logodnă să se căsătorească. /<sl. lagoditi logodì v. a acorda, a promite în căsătorie. [Slav. LAGODITI, a se învoi].
logodésc v. tr. (din *lăgodesc, d. vsl. logoditi, a conveni, a linguși, sîrb. „a îmblînzi”, d. vsl. lagoda, rus. lágoda, pace, ordine, armonie). Fac o ceremonie pin care promit în căsătorie: părințiĭ l-aŭ logodit cu ĭa. V. refl. Axeastă fată s’a logodit ĭerĭ. – Uniĭ zic și ĭa a logodit (ca v. intr.) ceĭa ce e urît.
LOGODI vb. (reg.) a (se) tocmi, (Transilv.) a (se) credinți, a (se) încredința, (înv.) a (se) arăvonisi, a (se) fidanța, a (se) jurui. (Tinerii s-au ~.) Logodi dex online | sinonim
Logodi definitie
Intrare: logodi
logodi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a