LOGICIÁN, -Ă, logicieni, -e, s. m. și f. Persoană care cunoaște temeinic logica; specialist în logică; p. ext. persoană care judecă cu metodă, cu rigoare, urmând regulile logicii. [Pr.: -ci-an] – Din fr. logicien.

LOGICIÁN, -Ă, logicieni, -e, s. m. și f. Persoană care cunoaște temeinic logica; specialist în logică; p. ext. persoană care judecă cu metodă, cu rigoare, urmând regulile logicii. [Pr.: -ci-an] – Din fr. logicien.

LOGICIÁN, -Ă, logicieni, -e, s. m. și f. (Rar) Persoană care cunoaște temeinic logica (1), legile gîndirii juste și formele variate ale raționamentului; specialist în logică (1). Luăm însă asupră-ne a convinge pe cel mai înarmat logician... că eroarea nu este de partea noastră. MACEDONSKI, O. IV 84. Taine e prea mare logician pentru ca din premise să nu-i iasă de la sine încheierea. GHEREA, ST. CR. I 17. – Pronunțat: -ci-an.

logicián (-ci-an) s. m., pl. logiciéni (-ci-eni)

logiciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. logiciénei (-ci-e-); pl. logiciéne

logicián s. m. (sil. -ci-an), pl. logiciéni (sil. ci-eni)

logiciánă s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. logiciénei (sil. ci-e-); pl. logiciéne

LOGICIÁN, -Ă s.m. și f. (Rar) Specialist în logică (1). [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. logicien].

LOGICIÁN, -Ă s. m. f. specialist în logică (II, 1). (< fr. logicien)

LOGICIÁN ~ánă (~éni, ~éne) m. și f. Specialist în logică. /<fr. logicien

logician m. 1. cel ce știe logica; 2. cel ce raționează cu justeță și metodă.

*logicián, -ă s. (fr. logicien). Logic (persoană). Cp. cu istoric.