logică definitie

2 intrări

25 definiții pentru logică

LÓGIC, -Ă, logici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Știință a demonstrației, al cărei obiect este stabilirea condițiilor corectitudinii gândirii, a formelor și a legilor generale ale raționării corecte. ◊ Logică generală = logică clasică, de tradiție aristotelică, care studiază formele logice fundamentale (noțiunea, judecata, raționamentul), precum și principiile gândirii. Logică matematică (sau simbolică) = ramură a logicii care cercetează operatorii logici și care are ca obiect aplicarea metodelor matematice în domeniul logicii formale, în electronică, cibernetică, lingvistică; logistică. Logică dialectică = concepție filosofică a logicii de pe pozițiile materialismului dialectic, care studiază dialectica formelor logice, raportul lor cu conținutul. 2. Gândire justă, raționament corect, consecvent și temeinic. ♦ Fel de a gândi al cuiva. 3. Cerință firească, temei rațional, rațiune. II. 1. Adj. Potrivit cu regulile logicii (I); rațional, just, întemeiat, corect. ◊ Cap logic = minte care gândește rațional; persoană care gândește întemeiat, rațional. 2. (Fiz., în sintagma) Circuit logic = circuit electronic sau electromecanic folosit în calculatoarele electronice, cu ajutorul căruia se pot efectua operații logice elementare. 3. (În sintagmele) Diagramă (sau schemă) logică = reprezentare grafică a unui algoritm; organigramă. – Din fr. logique.
LÓGIC, -Ă, logici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Știință a demonstrației, al cărei obiect este stabilirea condițiilor corectitudinii gândirii, a formelor și a legilor generale ale raționării corecte. ◊ Logică generală = logică clasică, de tradiție aristotelică, care studiază formele logice fundamentale (noțiunea, judecata, raționamentul), precum și principiile gândirii. Logică matematică (sau simbolică) = ramură a logicii care cercetează operatorii logici și care are ca obiect aplicarea metodelor matematice în domeniul logicii formale, în electronică, cibernetică, lingvistică; logistică. Logică dialectică = concepție filozofică a logicii de pe pozițiile materialismului dialectic, care studiază dialectica formelor logice, raportul lor cu conținutul. 2. Gândire justă, raționament corect, consecvent și temeinic. ♦ Fel de a gândi al cuiva. 3. Cerință firească, temei rațional, rațiune. II. 1. Adj. Potrivit cu regulile logicii (I); rațional, just, întemeiat, corect. ◊ Cap logic = minte care gândește rațional; persoană care gândește întemeiat, rațional. 2. (Fiz., în sintagma) Circuit logic = circuit electronic sau electromecanic folosit în calculatoarele electronice, cu ajutorul căruia se pot efectua operații logice elementare. 3. (În sintagmele) Diagramă (sau schemă) logică = reprezentare grafică a unui algoritm; organigramă. – Din fr. logique.
LÓGIC, -Ă, logici, -e, adj. Conform, potrivit cu regulile logicii, de acord cu logica. Versurile... sînt frumoase, imaginele logice, înlănțuirea ideilor logică. MACEDONSKI, O. I 83. Critica bună... trebuie să fie logică. RUSSO, S. 5. ◊ (Adverbial) Se forța... să argumenteze strîns și logic întreg procesul și apărarea de care avea nevoie. BART, S. M. 77. ◊ Cap logic = minte care gîndește în mod logic, în conformitate cu regulile logicii. Sînt fericit și nici o grijă n-am... Dac-aș fi fost și eu un cap mai logic, De mult din capitală mă mutam. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 126.
LÓGICĂ s. f. 1. Știința formelor și legilor gîndirii. ◊ Logică matematică (sau simbolică) = ramură a logicii care are ca obiect aplicarea metodelor matematice în domeniul logicii formale, înlocuind notațiile verbale ale termenilor, legăturilor și operațiilor logice prin notații simbolice și prin formule alcătuite din aceste notații, asemenea formulelor algebrice. 2. Gîndire justă, raționament consecvent și temeinic. Ioana (sigură, tare pe logica argumentului ei. Îl urmărește pe Marin tot timpul ca să vadă ce efect obține): Nu spune absurdități! BARANGA, I. 184. Am admirat bogăția de cunoștințe... logica puternică cu care autorul își desfășoară credințele și cercetările lui de critic. VLAHUȚĂ, O. A. 228. Studia istoriei neamului romîn ne va spune de unde vine limba noastră și ce trebuie să fie după logică acea limbă. RUSSO, S. 51. ♦ Fel de a gîndi. Are o logică bizară. 3. Cerință firească, temei rațional. Generalizînd prin imagini artistice realiste laturile esențiale ale vieții sociale, artistul oglindește logica procesului istoric, scoțînd la iveală vechiul, ceea ce și-a trăit traiul – și noul, ceea ce se naște în acest proces. V. ROM. mai 1953, 203. Unde ne-a trebui un cuvînt, nevoia îl va iscodi, nu după sistema cutăruia sau cutăruia, dar după logica limbii. RUSSO, S. 37.
lógic adj. m., pl. lógici; f. lógică, pl. lógice
lógică s. f., g.-d. art. lógicii; pl. lógici
lógic adj. m., pl. lógici; f. sg. lógică, pl. lógice
lógică s. f., g.-d. art. lógicii; pl. lógici
LÓGIC adj., adv. 1. adj. rațional. (Judecată ~.) 2. adj., adv. coerent, (fig.) legat. (Bine și ~ vorbește; vorbire ~.) 3. adj. v. fundamentat.
LÓGICĂ s. 1. logică matematică v. logică simbolică; logică simbolică logistică, logică matematică. 2. coerență, noimă, sens, șir. (Vorbește fără ~.) 3. v. justificare.
OPERATOR LÓGIC s. (LOG.) conector, functor.
Logic ≠ absurd, alogic, nelogic, ilogic
LÓGIC, -Ă adj. 1. Conform regulilor logicii; rațional; just, întemeiat. 2. (Fiz.) Circuit logic = circuit folosit în calculatoarele electronice pentru operații logice elementare. [Cf. fr. logique].
LÓGICĂ s.f. 1. Știință a demonstrației, a formelor și a legilor gândirii, ale raționării juste. ◊ Logică matematică (sau simbolică) = ramură a logicii care folosește în cercetare procedeul logic-matematic; logistică. ◊ Logică a științei = disciplină care cercetează produsele activității științifice; ipoteze, teorii, concepte etc. 2. Gândire justă, raționament temeinic. 3. Cerință firească, temei, rațiune. [Gen. -cii. / cf. fr. logique, it., lat. logica, < gr. logos – rațiune].
LÓGIC, -Ă I. adj. 1. conform regulilor logicii; rațional; just, întemeiat. 2. circuit ~ = circuit în calculatoarele electronice pentru operații logice elementare. 3. (inform.) schemă ~ă = reprezentare grafică a unui algoritm în vederea programării; logigramă. II. s. f. 1. știință a demonstrației care studiază formele și legile gândirii, ale raționării corecte. ♦ ~ simbolică (sau matematică) = ramură a logicii care folosește în cercetare procedeul logico-matematic; logistică; ă științei = disciplină care cercetează produsele activității științifice; ipoteze, teorii, concepte etc. 2. gândire justă, raționament corect, temeinic. 3. cerință firească, temei, rațiune. (< fr. logique)
lógică s. f. – Raționament corect. – Var. (înv.) loghica. Fr. logique și mai înainte (sec. XVIII) din ngr. λογιϰή. – Der. logic, adj., din fr. logique. nelogic, adj. (ilogic).
LÓGIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial Care ține de logică; propriu logicii; rațional. /<fr. logique
LÓGICĂ f. 1) Știință care se ocupă cu studiul formelor și legilor fundamentale ale gândirii. 2) Manual în care sunt expuse elementele de bază ale acestei științe. 3) Modalitate de a gândi; fel de a raționa. 4) Rațiune coerentă, consecventă și temeinică. 5) Temei firesc al unei acțiuni. [G.-D. logicii] /<fr. logique, lat. logica
logic a. conform logicei.
logică f. 1. știința raționamentului; 2. operă ce tratează despre această știință: logica lui Aristotele; 3. dispozițiune de a raționa just; 4. șir în idei: carte scrisă cu multă logică.
*lógic, -ă adj. (vgr. logikós, d. lógos, cuvînt, rațiune). Conform logiciĭ: raționament logic. S. m. și f. Persoană care știe logica saŭ care raționează cu metodă (logician). S. f., pl. ĭ, e. Știința de a raționa bine: Aristotele a formulat principiile logiciĭ. Carte care cuprinde această știință: logica luĭ Aristotele. Dispozițiunea de a raționa bine: logica naturală. Raționament, metodă: această carte n’are logică. Fig. Mod particular de a judeca, de a raționa: logica luĭ e „scoală-te tu ca să șed eŭ”. Adv. În mod logic: a vorbi logic.
LOGIC adj., adv. 1. adj. rațional. (Judecată ~.) 2. adj., adv. coerent, (fig.) legat. (Bine și ~ vorbește; vorbire ~.) 3. adj. fundamentat, îndreptățit, întemeiat, just, justificat, legitim, motivat, serios, temeinic, (livr.) îndrituit, (fig.) binecuvîntat. (Un motiv ~.)
LOGICĂ s. 1. logică matematică = logistică, logică simbolică; logică simbolică = logistică, logică matematică. 2. coerență, noimă, sens, șir. (Vorbește fără ~.) 3. justificare, motivare, noimă, rațiune, rost, sens, temei. (Nu văd ~ acestei decizii.)
OPERATOR LOGIC s. (LOG.) functor.
LÓGIC, -Ă adj. (cf. fr. logique): în sintagmele ordine logică și subiect logic (v.).

logică dex

Intrare: logic
logic adjectiv
Intrare: logică
logică substantiv feminin