loghiotat definitie

2 intrări

7 definiții pentru loghiotat

LOGHIOTÁT, loghiotați, s. m. (Înv.) Învățat grec; titlu dat dascălilor greci în epoca fanariotă. [Acc. și: loghiotát. – Pr.: -ghi-o-] – Din ngr. loghiótatos.
LOGHIÓTAT, loghiotați, s. m. (Grecism înv.) Învățat grec; titlu dat dascălilor greci în epoca fanariotă. [Acc. și: loghiotát. – Pr.: -ghi-o-] – Din ngr. loghiótatos.
loghiótat/loghiotát (înv.) (-ghi-o-) s. m., pl. loghiótați/loghiotáți
loghiótat/loghiotát s. m. (sil. -ghi-o-), pl. loghiótați/loghiotáți
loghiotát (loghiotáți), s. m. – Înțelept, persoană cunoscută prin cultura ei. Ngr. λογιώπατος (Tiktin). Sec. XVIII, înv. Este superlativul lui loghios, s. m. (erudit), cuvînt înv., puțin folosit, din ngr. λόγιος (Gáldi 206).
loghiotat m. savant grec (ironic despre dascălii fanarioți): loghiotații cari năucesc pe bieții școlari AL. [Gr. mod.].
loghiótat m. (ngr. logiótatos, superlativu luĭ lógios, învățat, elocŭent). Sec. 18-19. Maestru, erudit (titlu dat profesorilor Grecĭ).

loghiotat dex

Intrare: loghiotat
loghiotat
Intrare: loghiotat
loghiotat substantiv masculin
  • silabisire: -ghi-o-