LOGARITMÁ, logaritmez, vb. I. Tranz. A găsi logaritmul unui număr sau al unei expresii algebrice. – Din logaritm.

LOGARITMÁRE, logaritmări, s. f. (Mat.) Acțiunea de a logaritma și rezultatul ei. – V. logaritma.

LOGARITMÁ, logaritmez, vb. I. Tranz. A găsi logaritmul unui număr sau al unei expresii algebrice. – Din logaritm.

LOGARITMÁRE, logaritmări, s. f. (Mat.) Acțiunea de a logaritma și rezultatul ei. – V. logaritma.

logaritmá (a ~) vb., ind. prez. 3 logaritmeáză

logaritmá vb., ind. prez. 1 sg. logaritméz, 3 sg. și pl. logaritmeáză

logaritmáre s. f., g.-d. art. logaritmării

LOGARITMÁ vb. I. tr. (Mat.) A găsi logaritmul unui număr sau al unei expresii algebrice. [Et. incertă].

LOGARITMÁRE s.f. Acțiunea de a logaritma și rezultatul ei. [< logaritma, cf. fr. logarithmation].

LOGARITMÁ vb. tr. a găsi logaritmul unui număr sau al unei expresii algebrice. (după fr. logarithmation)