Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

10 defini╚Ťii pentru logaritmare

LOGARITM├ü, logaritmez, vb. I. Tranz. A g─âsi logaritmul unui num─âr sau al unei expresii algebrice. ÔÇô Din logaritm.
LOGARITM├üRE, logaritm─âri, s. f. (Mat.) Ac╚Ťiunea de a logaritma ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. logaritma.
LOGARITM├ü, logaritmez, vb. I. Tranz. A g─âsi logaritmul unui num─âr sau al unei expresii algebrice. ÔÇô Din logaritm.
LOGARITM├üRE, logaritm─âri, s. f. (Mat.) Ac╚Ťiunea de a logaritma ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. logaritma.
logaritmá (a ~) vb., ind. prez. 3 logaritmeáză
logaritm├í vb., ind. prez. 1 sg. logaritm├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. logaritme├íz─â
logaritmáre s. f., g.-d. art. logaritmării
LOGARITMÁ vb. I. tr. (Mat.) A găsi logaritmul unui număr sau al unei expresii algebrice. [Et. incertă].
LOGARITM├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a logaritma ╚Öi rezultatul ei. [< logaritma, cf. fr. logarithmation].
LOGARITMÁ vb. tr. a găsi logaritmul unui număr sau al unei expresii algebrice. (după fr. logarithmation)

Logaritmare dex online | sinonim

Logaritmare definitie

Intrare: logaritma
logaritma verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: logaritmare
logaritmare substantiv feminin