Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru locvacitate

LOCVACIT├üTE s. f. (Livr.) ├Änsu╚Öirea, pornirea, obi╚Önuin╚Ťa de a fi locvace; limbu╚Ťie. ÔÇô Din fr. loquacit├ę, lat. loquacitas, -atis.
LOCVACIT├üTE s. f. (Livr.) ├Änsu╚Öirea, pornirea, obi╚Önuin╚Ťa de a fi locvace; limbu╚Ťie. ÔÇô Din fr. loquacit├ę, lat. loquacitas, -atis.
LOCVACIT├üTE s. f. (Latinism rar) Pornirea, obi╚Önuin╚Ťa, ├«nsu╚Öirea de a vorbi mult; vorb─â mult─â, limbu╚Ťie. ├Äncheia triumf─âtor ├«ntr-o cascad─â de replici care reduceau la neant locvacitatea prea ├«nc├«ntat─â de sine a omului. C. PETRESCU, O. P. I 40. Am fost de o locvacitate copioas─â ╚Öi sus╚Ťinut─â. IBR─éILEANU, A. 79.
locvacit├íte (livr.) s. f., g.-d. art. locvacitß║»╚Ťii
locvacitáte s. f., g.-d. art. locvacitáte
LOCVACIT├üTE s. v. flec─âreal─â, flec─ârie, flec─ârire, flec─ârit, limbu╚Ťie, p─âl─âvr─âgeal─â, p─âl─âvr─âgire, p─âl─âvr─âgit, sporov─âial─â, sporov─âire, sporov─âit, t─âif─âsuial─â, t─âif─âsuire, t─âif─âsuit, tr─ânc─âneal─â, tr─ânc─ânit, vorb─âraie, vorb─ârie.
LOCVACIT├üTE s.f. (Rar) Limbu╚Ťie. [Cf. fr. loquacit├ę, lat. loquacitas].
LOCVACIT├üTE s. f. calitatea de a fi locvace; limbu╚Ťie. (< fr. loquacit├ę, lat. loquacitas)
*loc┼şacit├íte f. (lat. loqu├ícitas, -├ítis). Calitatea de a vorbi mult, limbu╚Ťie.
locvacitate s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂRIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUȚIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPOROVĂIRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFĂSUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE.

Locvacitate dex online | sinonim

Locvacitate definitie

Intrare: locvacitate
locvacitate