locutor definitie

8 definiții pentru locutor

LOCUTÓR, locutori, s. m. (Lingv.) Vorbitor. – Din fr. locuteur.
LOCUTÓR, locutori, s. m. (Lingv.) Vorbitor. – Din fr. locuteur.
*locutór s. m., pl. locutóri
locutór s. m., pl. locutóri
LOCUTÓR s. v. vorbitor.
LOCUTÓR s.m. (Lingv.) Vorbitor (al unei limbi). ♦ Persoană care formulează un enunț. [< fr. locuteur].
LOCUTÓR s. m. cel care vorbește cu cineva; vorbitor; cel care emite o comunicare. (< fr. locuteur)
LOCUTÓR s. m. (< fr. locuteur, it. locutore): cel care vorbește cu cineva (vorbitorul); cel care pune întrebări interlocutorului, participând la o discuție; cel care emite o comunicare destinată cuiva de față (emițătorul). L. este reprezentantul persoanei I gramaticale (v. și interlocutór).

locutor dex

Intrare: locutor
locutor substantiv masculin