Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru locutor

LOCUT├ôR, locutori, s. m. (Lingv.) Vorbitor. ÔÇô Din fr. locuteur.
LOCUT├ôR, locutori, s. m. (Lingv.) Vorbitor. ÔÇô Din fr. locuteur.
*locut├│r s. m., pl. locut├│ri
locut├│r s. m., pl. locut├│ri
LOCUTÓR s. v. vorbitor.
LOCUT├ôR s.m. (Lingv.) Vorbitor (al unei limbi). ÔÖŽ Persoan─â care formuleaz─â un enun╚Ť. [< fr. locuteur].
LOCUTÓR s. m. cel care vorbește cu cineva; vorbitor; cel care emite o comunicare. (< fr. locuteur)
LOCUT├ôR s. m. (< fr. locuteur, it. locutore): cel care vorbe╚Öte cu cineva (vorbitorul); cel care pune ├«ntreb─âri interlocutorului, particip├ónd la o discu╚Ťie; cel care emite o comunicare destinat─â cuiva de fa╚Ť─â (emi╚Ť─âtorul). L. este reprezentantul persoanei I gramaticale (v. ╚Öi interlocut├│r).

Locutor dex online | sinonim

Locutor definitie

Intrare: locutor
locutor substantiv masculin