5 definiții pentru locupletare
locupletá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. locupleteáză locupletáre s. f., g.-d. art. locupletării LOCUPLETÁ vb. I. tr. (Latinism) A îmbogăți. [Cf. it., lat. locupletare].
LOCUPLETÁRE s.f. (Liv.) Îmbogățire. [<
locupleta].
LOCUPLETÁ vb. tr. a îmbogăți. (< lat. locupletare)
Locupletare dex online | sinonim
Locupletare definitie
Intrare: locupleta
locupleta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: locupletare
locupletare substantiv feminin