Dicționare ale limbii române

2 intrări

5 definiții pentru locupletare

locupletá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. locupleteáză
locupletáre s. f., g.-d. art. locupletării
LOCUPLETÁ vb. I. tr. (Latinism) A îmbogăți. [Cf. it., lat. locupletare].
LOCUPLETÁRE s.f. (Liv.) Îmbogățire. [< locupleta].
LOCUPLETÁ vb. tr. a îmbogăți. (< lat. locupletare)

locupletare definitie

locupletare dex

Intrare: locupleta
locupleta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: locupletare
locupletare substantiv feminin