locupletá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. locupleteáză

locupletáre s. f., g.-d. art. locupletării

LOCUPLETÁ vb. I. tr. (Latinism) A îmbogăți. [Cf. it., lat. locupletare].

LOCUPLETÁRE s.f. (Liv.) Îmbogățire. [< locupleta].

LOCUPLETÁ vb. tr. a îmbogăți. (< lat. locupletare)