Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

LOCOTEN├ëNT, locotenen╚Ťi, s. m. 1. Grad de ofi╚Ťer superior sublocotenentului ╚Öi inferior c─âpitanului; persoan─â care are acest grad. Locotenent-colonel = grad de ofi╚Ťer superior mai mare dec├ót maiorul ╚Öi inferior colonelului; persoan─â care poart─â acest grad. ÔŚŐ (├Änv.) Locotenent-comandor = grad de ofi╚Ťer din avia╚Ťia sau marina militar─â, echivalent cu maiorul; persoan─â care purta acest grad. 2. (├Änv.) Persoan─â care ╚Ťinea locul unui demnitar. ÔÇô Din it. locotenente.
LOCOTEN├ëNT, locotenen╚Ťi, s. m. 1. Grad de ofi╚Ťer superior sublocotenentului ╚Öi inferior locotenentului-major; persoan─â care are acest grad. ÔŚŐ Locotenent-major = grad de ofi╚Ťer superior locotenentului ╚Öi inferior c─âpitanului; persoan─â care poart─â acest grad. Locotenent-colonel = grad de ofi╚Ťer superior mai mare dec├ót maiorul ╚Öi inferior colonelului; persoan─â care poart─â acest grad. (├Änv.); Locotenent-comandor = grad de ofi╚Ťer ├«n avia╚Ťia sau marina militar─â, echivalent cu maiorul; persoan─â care purt─â acest grad. 2. (├Änv.) Persoan─â care ╚Ťine locul unui demnitar. ÔÇô Din it. locotenente.
LOCOTEN├ëNT, locotenen╚Ťi, s. m. 1. Grad ├«n armat─â, imediat superior gradului de sublocotenent; ofi╚Ťer av├«nd acest grad. Locotenente... De-aici ├«nainte avem de ├«ndeplinit misiuni grele. CAMILAR, N. I 120. Te-am l─âsat, locotenente. A╚Öteapt─â ╚Öi al╚Ťii. C. PETRESCU, ├Ä. II 77. ÔŚŐ Locotenent-major = (grad de) ofi╚Ťer mai mare dec├«t locotenentul ╚Öi mai mic dec├«t c─âpitanul. Locotenent-colonel = (grad de) ofi╚Ťer mai mare dec├«t maiorul ╚Öi mai mic dec├«t colonelul. (├Änvechit) Locotenent-comandor = (grad de) ofi╚Ťer din avia╚Ťia sau marina militar─â echivalent cu maiorul. 2. (├Änvechit) Persoan─â care ╚Ťine locul unui demnitar (domn, mitropolit etc.).
c─âpit├ín-locoten├ęnt s. m., pl. c─âpit├íni-locoten├ęn╚Ťi
gener├íl-locoten├ęnt s. m., pl. gener├íli-locoten├ęn╚Ťi; abr. gen.-lt.
locoten├ęnt s. m., pl. locoten├ęn╚Ťi; abr. lt.
locoten├ęnt-colon├ęl s. m., pl. locoten├ęn╚Ťi-colon├ęi; abr. lt.-col.
!locoten├ęnt-comand├│r s. m., pl. locoten├ęn╚Ťi-comand├│ri
locoten├ęnt-maj├│r s. m., pl. locoten├ęn╚Ťi-maj├│ri; abr. lt.-maj.
c─âpit├ín-locoten├ęnt s. m., pl. c─âpit├íni-locoten├ęn╚Ťi
gener├íl-locoten├ęnt s. m., pl. gener├íli-locoten├ęn╚Ťi
locoten├ęnt s. m., pl. locoten├ęn╚Ťi; abr. lt.
locoten├ęnt-colon├ęl s. m., pl. locoten├ęn╚Ťi-colon├ęi; abr. lt-col.
locoten├ęnt-comand├│r s. m.
locoten├ęnt-maj├│r s. m., pl. locoten├ęn╚Ťi-maj├│ri; abr. lt-maj.
LOCOTENÉNT s. (MIL.) 1. (înv.) porucic, porușnic. 2. locotenent-colonel = (rusism înv.) podpolcovnic.
LOCOTENENT DOMNÉSC s. v. regent.
LOCOTEN├ëNT s.m. 1. Loc╚Ťiitor. ÔÖŽ Comandant ajutor al unei mari unit─â╚Ťi din armata Romei antice. 2. Grad militar imediat superior gradului de sublocotenent; ofi╚Ťer care are acest grad. ÔŚŐ Locotenent-major = grad de ofi╚Ťer imediat superior locotenentului; locotenent-colonel = grad de ofi╚Ťer imediat superior maiorului; (├«n trecut) locotenent-comandor = grad de ofi╚Ťer din avia╚Ťie sau marin─â, echivalent cu acela de maior din armata de uscat; cel care purta acest grad. [Cf. it. luogotenente, fr. lieutenant, lat. locum tenens].
LOCOTEN├ëNT s. m. 1. loc╚Ťiitor. ÔŚŐ comandant ajutor al unei mari unit─â╚Ťi din armata Romei antice. 2. grad de ofi╚Ťer imediat superior celui de sublocotenent. ÔÖŽ ~ -major = grad de ofi╚Ťer imediat superior locotenentului; ~ -colonel = grad de ofi╚Ťer imediat superior maiorului. (< it. locotenente)
LOCOTEN├ëNT ~╚Ťi m. Ofi╚Ťer cu grad imediat superior sublocotenentului. * ~ major ofi╚Ťer cu grad ├«ntre locotenent ╚Öi c─âpitan. ~-colonel ofi╚Ťer cu grad ├«ntre maior ╚Öi colonel. /<it. locotenente
locotenent m. 1. loc╚Ťiitor de Domn; 2. ofi╚Ťer imediat sub un ╚Öef pe care ├«l supline╚Öte ├«n unele cazuri; 3. ofi╚Ťer mai jos de c─âpitan: locotenent de artilerie; locotenent colonel, ofi╚Ťer superior mai jos de colonel.
*locoten├ęnt m. (d. it. locotenente ╚Öi luogotenente, d. luogo, loc, ╚Öi tenente, care ╚Ťine; fr. lieutenant. V. loc). Acela care ╚Ťine locu altu─şa: locotenent de domn. Ofi╚Ťer ├«ntre sublocotenent ╚Öi c─âpitan. Locotenent-colonel (pl. locotenen╚Ť─ş-colonel─ş), ofi╚Ťer ├«ntre ma─şor ╚Öi colonel.
LOCOTENENT s. (MIL.) 1. (înv.) porucic, porușnic. 2. locotenent-colonel = (rusism înv.) podpolcovnic.
locotenent domnesc s. v. REGENT.
LOCOTENENT-COMANDOR, a) grad militar de ofi╚Ťer superior situat ca treapt─â ├«ntre maior ╚Öi comandor; b) persoan─â care poart─â acest grad.
a aresta locotenen╚Ťi / sergen╚Ťi expr. (de╚Ť.) a fuma chi╚Ötoace
locotenent, locotenen╚Ťi s. m. chi╚Ötoc de ╚Ťigar─â de dimensiuni medii.
locotenent-colonel locotenen╚Ťi-colonei s. m. chi╚Ötoc mare de ╚Ťigar─â.

Locotenent dex online | sinonim

Locotenent definitie

Intrare: locotenent
locotenent substantiv masculin admite vocativul
Intrare: c─âpitan-locotenent
c─âpitan-locotenent admite vocativul substantiv masculin
Intrare: general-locotenent
general-locotenent substantiv masculin
Intrare: locotenent-colonel
locotenent-colonel admite vocativul substantiv masculin
Intrare: locotenent-comandor
locotenent-comandor substantiv masculin admite vocativul
Intrare: locotenent-major
locotenent-major substantiv masculin admite vocativul