Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru locotenen╚Ť─â

LOCOTEN├ëN╚Ü─é, locotenen╚Ťe, s. f. (├Änv.) Func╚Ťia de loc╚Ťiitor. ÔŚŐ (├Än epoca modern─â, ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â ╚Öi ├«n Moldova) Locotenen╚Ť─â domneasc─â = form─â de guvern─âm├ónt provizoriu instituit─â pe timpul c├ót scaunul domnesc r─âm├ónea vacant sau al absen╚Ťei domnului; c─âim─âc─âmie. ÔÇô Din it. locotenenza.
LOCOTEN├ëN╚Ü─é, locotenen╚Ťe, s. f. (├Änv.) Func╚Ťia de loc╚Ťiitor. ÔŚŐ (├Än epoca modern─â, ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â ╚Öi ├«n Moldova) Locotenen╚Ť─â domneasc─â = organ administrativ-politic care ╚Ťinea locul domnitorului ╚Öi exercita atribu╚Ťiile acestuia; c─âim─âc─âmie. ÔÇô Din it. locotenenza.
LOCOTEN├ëN╚Ü─é, locotenen╚Ťe, s. f. (├Änvechit) Organ administrativ-politic (compus de obicei din mai multe persoane) care ╚Ťine locul domnitorului (sau al monarhului) ╚Öi exercit─â atribu╚Ťiile acestuia ├«n timpul absen╚Ťei, a incapacit─â╚Ťii lui sau ├«n cazul c├«nd tronul este vacant. V. regen╚Ť─â, c─âim─âc─âmie. Popularitatea locotenen╚Ťei mergea descresc├«nd. GHICA, A. 38.
locoten├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. locoten├ęn╚Ťei; pl. locoten├ęn╚Ťe
locoten├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. locoten├ęn╚Ťei; pl. locoten├ęn╚Ťe
LOCOTEN├ëN╚Ü─é s. v. regen╚Ť─â.
LOCOTENENȚĂ DOMNEÁSCĂ s. v. căimăcămie.
LOCOTEN├ëN╚Ü─é s.f. (├Än trecut) Organ administrativ-politic care ╚Ťinea locul domnitorului ╚Öi exercita func╚Ťiile acestuia; persoan─â (sau persoanele) care de╚Ťinea(u) aceast─â demnitate. [< it. luogotenenza].
LOCOTEN├ëN╚Ü─é s. f. (├«n trecut) organ administrativ-politic care ╚Ťinea locul domnitorului ╚Öi exercita func╚Ťiile acestuia. (< it. locotenenza)
LOCOTEN├ëN╚Ü─é ~e f.: ~ domneasc─â organ administrativ-politic, care ╚Ťinea locul domnului, exercit├ónd atribu╚Ťiile acestuia. /<it. lougotenenza
locotenen╚Ť─â f. 1. func╚Ťiunea locotenentului ╚Öi gradul s─âu; 2. ├«n special, interimatul dup─â abdicarea lui Cuza (1866): Locotenen╚Ťa domneasc─â.
*locoten├ęn╚Ť─â f., pl. e (it. loco- ╚Öi luogotenenza, fr. lieutenance). Func╚Ťiunea sa┼ş gradu de locotenent. Locotenen╚Ť─â domneasc─â, una sa┼ş ma─ş multe persoane care ╚Ťin locu unu─ş domn (cum a fost la 1866 ├«n Rom├ónia dup─â detronarea lu─ş Cuza).
locotenen╚Ť─â s. v. REGEN╚Ü─é.
LOCOTENENȚĂ DOMNEASCĂ s. (IST.) căimăcămie.

Locotenen╚Ť─â dex online | sinonim

Locotenen╚Ť─â definitie

Intrare: locotenen╚Ť─â
locotenen╚Ť─â substantiv feminin