LOCOMOTÓR, -OÁRE, locomotori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. De locomoție, pentru locomoție. 2. S. n. Locomotivă cu motor electric. – Din fr. locomoteur.

LOCOMOTÓR, -OÁRE, locomotori, -oare, adj. De locomoție, pentru locomoție. – Din fr. locomoteur.

LOCOMOTÓR, -OÁRE, locomotori, -oare, adj. De locomoție, pentru locomoție, în legătură cu locomoția. Aparatul locomotor al omului.

locomotór1 adj. m., pl. locomotóri; f. sg. și pl. locomotoáre

locomotór2 s. n., pl. locomotoáre

locomotór adj. motor

locomotór s. n., pl. locomotoáre

LOCOMOTÓR, -OÁRE adj. De (pentru) locomoție. // s.n. Locomotivă cu motor electric. [< fr. locomoteur].

LOCOMOTÓR, -OÁRE I. adj. (despre mușchi, organe etc.) care servește pentru locomoție. II. s. n. locomotivă cu motor electric. (< fr. locomoteur)

LOCOMOTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care ține de locomoție; propriu locomoției. /<fr. locomoteur

LOCOMOTÓR2 ~oáre n. Locomotivă cu motor electric. /<fr. locomoteur

*locomotór, -oáre adj. (compus d. lat. loco, ablativu luĭ locus, loc, și motor). Pin ajutoru căruĭa te poțĭ mișca din loc în loc: mușchĭ locomotorĭ, facultate locomotrice. – Fem. rar și -trice (lat. -trix, -tricis).