locomotivă definitie

13 definiții pentru locomotivă

LOCOMOTÍVĂ, locomotive, s. f. Vehicul motor de cale ferată, cu sursă de energie proprie sau străină, folosit pentru a remorca și a deplasa vagoanele. – Din fr. locomotive.
LOCOMOTÍVĂ, locomotive, s. f. Vehicul motor de cale ferată, cu sursă de energie proprie sau străină, folosit pentru a remorca și a deplasa vagoanele. – Din fr. locomotive.
LOCOMOTÍVĂ, locomotive, s. f. Vehicul motor de cale ferată, acționat cu aburi (sau de un motor electric ori cu combustie internă) pentru a pune în mișcare trenurile. Locomotiva scundă, cu un horn lung în chip de pîlnie, trăgea încet șase vagoane de-a lungul cîmpiei. DUMITRIU, N. 5. [Gara] stă singură în mijlocul cîmpiei, învăluită mereu în fumul locomotivelor. BOGZA, C. O. 151. O locomotivă manevrează undeva pe o linie secundară. SEBASTIAN, T. 188.
locomotívă (vehicul) s. f., g.-d. art. locomotívei; pl. locomotíve
locomotívă s. f., g.-d. art. locomotívei; pl. locomotíve
LOCOMOTÍVĂ s. mașină, tren, (înv. și pop.) car de foc, (reg.) țug, (înv.) trăsură cu aburi. (~ cu vagoane.)
LOCOMOTÍVĂ s.f. Vehicul de cale ferată cu mijloc de tracțiune propriu, folosit pentru a tracta vagoanele. ◊ Locomotivă Pacific = locomotivă de mare viteză, cu trei roți motoare, folosită mai ales pentru trenurile rapide; locomotivă Atlantic = locomotivă de tracțiune grea cu cinci roți motoare. [Cf. fr. locomotive, germ. Lokomotive].
LOCOMOTÍVĂ s. f. vehicul de cale ferată cu mijloc de tracțiune propriu, pentru a tracta vagoanele. (< fr. locomotive, germ. Lokomotive)
LOCOMOTÍVĂ ~e f. Vehicul de cale ferată (cu sursă de energie proprie sau străină) care servește la remorcarea sau la deplasarea vagoanelor; mașină. /<fr. locomotive
locomotivă f. mașină de aburi ce pune în mișcare vagoanele unui tren pe cale ferată.
*locomotív, -ă adj. (d. locomotor). Relativ la locomoțiune: leziunile măduveĭ spinăriĭ aduc adese-orĭ turburărĭ locomotive. S. f., pl. e. Mașina care trage vagoanele și care poate fi mișcată pin abur, electricitate, aer comprimat ș. a.: Stephenson construi prima locomotivă practică.
LOCOMOTI s. mașină, tren, (înv. și pop.) car de foc, (reg.) țug, (înv.) trăsură cu aburi. (~ cu vagoane.)
LOCOMOTÍVĂ (< fr., germ.; {s} lat. locus „loc” + motivus „mobil”) s. f. Vehicul motor de cale ferată folosit pentru a remorca vagoanele (ex l. cu abur, l. de mină, l. Diesel-hidraulică, l. Diesel-electrică, l. electrică). Prima l. cu abur a fost construită în Marea Britanie, în 1829, de George Stephenson și folosită pe linia Manchester-Liverpool; avea 12 CP și realiza o viteză de 22 km/h. În România, prima l. cu abur a fost construită în 1872, la Reșița.

locomotivă dex

Intrare: locomotivă
locomotivă substantiv feminin