locma definitie

11 definiții pentru locma

LOCMÁ, locmale, s. f. (Înv.) 1. Mâncare gustoasă. 2. Câștig, chilipir. – Din tc. lokma.
LOCMÁ, locmale, s. f. (Înv.) 1. Mâncare gustoasă. 2. Câștig, chilipir. – Din tc. lokma.
LOCMÁ, locmale, s. f. (Învechit) 1. Mîncare gustoasă, după care îți «lasă gura apă». Ce dulceți bune făcea! Ce locmale, Baclavale. ALECSANDRI, T. I 44. 2. Chilipir, cîștig, îndestulare. Nu te amăgi că sînt pentru tine aceste fericiri...! Nu este de nasul tău această locma. GORJAN, H. IV 92.
locmá (înv.) s. f., art. locmáua, g.-d. art. locmálei; pl. locmále, art. locmálele
locmá s. f., art. locmáua, g.-d. art. locmálei; pl. locmále
LOCMÁ s. v. chilipir.
locmá (locmále), s. f.1. Prăjitură orientală semănînd cu uscățelele. – 2. Sinecură; mîncare bună. – Mr. locmae. Tc. (arab.) lokma (Șeineanu, II, 239; Meyer 231; Lokotsch 1335), cf. ngr. λοϰμᾶς, bg., sb. lokma, alb. lokmë.
locmá s.f. (înv.) un fel de clătite; prăjituri bune.
locmà f. 1. un fel de plăcintă turcească: nu’ți cere inima ceva locmale? AL.; 2. fig. sumă mare de bani. [Turc. LOKMA].
locmá f. (turc. [d. ar.] lokma, ngr. lokmás, bg. sîrb. lokma). Vechĭ. Un fel de clătită. Fig. Prăjiturĭ bune. Azĭ. Fig. Chilipir, cîștig, avantaj: a umbla după locmale.
locma s. v. CHILIPIR.

locma dex

Intrare: locma
locma substantiv feminin