LOCK-OUT s. n. (Englezism) Închidere a unei întreprinderi și concedierea în masă a muncitorilor pe timp limitat pentru a-i foița pe muncitori să accepte anumite condiții (renunțarea la grevă, renunțarea la pretenția de mărire a salariilor sau acceptarea reducerii lor, limitarea drepturilor sindicale etc.). [Pr.: lócaŭt] – Cuv. engl.

LOCK-OUT subst. Închidere a unei întreprinderi și concedierea în masă a muncitorilor pe timp limitat pentru a-i forța pe muncitori să accepte anumite condiții (renunțarea la grevă, renunțarea la pretenția de mărire a salariilor sau acceptarea reducerii lor, limitarea drepturilor sindicale etc.). [Pr.: lóc-aŭt] – Cuv. engl.

lóck-out (angl.) [pron. lócaut] s. n., art. lóck-outul

LÓCK-OUT s.n. Închiderea de către capitalist a întreprinderilor pe un anumit termen, lăsându-i astfel în bloc pe muncitori fără lucru pentru a le înfrânge rezistența și a nu le satisface revendicările. [Pron. loc-aut. / < engl. lock-out < lock – a închide, out – afară].

LOCK-OUT LÓC-AUT/ s. n. închidere de către direcție a întreprinderilor și concedierea în masă a muncitorilor pe timp limitat, pentru a le înfrânge rezistența și a nu le satisface revendicările. (< engl. lock-out)

LOCK-OUT [pr.: lóc-aut] Închidere temporară a unei întreprinderi și concedierea în masă a muncitorilor. /Cuv. engl.

lock-out s. (anglicism) Închidere temporară a întreprinderilor pentru a nu satisface revendicările muncitorilor ◊ „Lock-out-ul anunțat de patronat [...] poate duce Suedia spre un grav conflict social și politic.” R.l. 20 V 77 p. 6. ◊ „[...] în loc de lock-out patronal, a avut loc un lock-out muncitoresc.” Sc. 20 V 77 p. 6; v. și 11 VIII 82 p. 6 [pron. lócaut] (din engl. lock-out; cf. fr. lock-out; DMN 1966; DP; DN3)