locantă definitie

16 definiții pentru locantă

LOCÁNDĂ s. f. v. locantă.
LOCÁNTĂ, locante, s. f. (Înv.) Han2, local în care se servesc băuturi; ospătărie, birt. [Var.: locándă s. f.] – Din it. locanda, ngr. lokánta.
LOCÁNDĂ, locande, s. f. Han2, local în care se servesc băuturi; ospătărie, birt. [Var.: locántă s. f.] – Din it. locanda, ngr. lokánta.
LOCÁNTĂ s. f. v. locandă.
LOCÁNDĂ s. f. v. locantă.
LOCÁNTĂ, locante, s. f. (Învechit) Ospătărie, birt (care are și odăi de închiriat); han. La una din locante îl văd pe nenea Alviță. STANCU, D. 408. Nu era rău... nici în locantele din Cluj. PAS, Z. IV 145. Cei vreo doi sorcoveți ce mai rămăseseră teferi din Tîrgul Cucului curînd se topiră și ei la locanta lui Borș. HOGAȘ, DR. II 48. – Pl. și: locănți (CONTEMPORANUL, VI 200). – Variantă: locándă (BOLINTINEANU, O. 275) s. f.
locándă v. locántă
locántă/locándă (înv.) s. f., g.-d. art. locántei/locándei; pl. locánte/locánde
locántă/locándă s. f., g.-d. art. locántei/locándei, pl. locánte/locánde
LOCÁNTĂ s. v. birt, han, ospătărie.
LOCÁNDĂ s.f. (Rar) Han, local unde se servesc băuturi în Italia. [< it. locanda].
LOCÁNTĂ/LOCÁNDĂ s. f. han, local unde se servesc băuturi. (< ngr. lokanta, it. locanda)
locándă (locánde), s. f. – Cîrciumă, restaurant. – Var. locantă. – Mr. lucantă. It. locanda, prin intermediul ngr. λοϰάντα (Tiktin; Gáldi 206), cf. bg., tc. lokanta, sb. lokanda. – Der. locandier, s. m. (hangiu, gazdă), din it. locandiere.
locandă (locantă) f. ospătărie, han. [Gr. LOCANTA].
locándă și (maĭ des) locántă f., pl. e (ngr. lokánta, pron. -nda, turc. lokanta și -nda, d. it. locanda, han, d. locare și allogare, a închiria. V. locatar). Est. Restaurant, birt, ospătărie, casă în care se dă de mîncat pe banĭ. V. otel.
locantă s. v. BIRT. HAN. OSPĂTĂRIE.

locantă dex

Intrare: locandă
locandă substantiv feminin
locantă