Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru locand─â

LOCÁNDĂ s. f. v. locantă.
LOC├üNT─é, locante, s. f. (├Änv.) Han2, local ├«n care se servesc b─âuturi; osp─ât─ârie, birt. [Var.: loc├índ─â s. f.] ÔÇô Din it. locanda, ngr. lok├ínta.
LOC├üND─é, locande, s. f. Han2, local ├«n care se servesc b─âuturi; osp─ât─ârie, birt. [Var.: loc├ínt─â s. f.] ÔÇô Din it. locanda, ngr. lok├ínta.
LOCÁNTĂ s. f. v. locandă.
LOCÁNDĂ s. f. v. locantă.
LOC├üNT─é, locante, s. f. (├Änvechit) Osp─ât─ârie, birt (care are ╚Öi od─âi de ├«nchiriat); han. La una din locante ├«l v─âd pe nenea Alvi╚Ť─â. STANCU, D. 408. Nu era r─âu... nici ├«n locantele din Cluj. PAS, Z. IV 145. Cei vreo doi sorcove╚Ťi ce mai r─âm─âseser─â teferi din T├«rgul Cucului cur├«nd se topir─â ╚Öi ei la locanta lui Bor╚Ö. HOGA╚ś, DR. II 48. ÔÇô Pl. ╚Öi: loc─ân╚Ťi (CONTEMPORANUL, VI 200). ÔÇô Variant─â: loc├índ─â (BOLINTINEANU, O. 275) s. f.
locándă v. locántă
locántă/locándă (înv.) s. f., g.-d. art. locántei/locándei; pl. locánte/locánde
locántă/locándă s. f., g.-d. art. locántei/locándei, pl. locánte/locánde
LOCÁNTĂ s. v. birt, han, ospătărie.
LOCÁNDĂ s.f. (Rar) Han, local unde se servesc băuturi în Italia. [< it. locanda].
LOCÁNTĂ/LOCÁNDĂ s. f. han, local unde se servesc băuturi. (< ngr. lokanta, it. locanda)
loc├índ─â (loc├índe), s. f. ÔÇô C├«rcium─â, restaurant. ÔÇô Var. locant─â. ÔÇô Mr. lucant─â. It. locanda, prin intermediul ngr. ╬╗╬┐¤░╬Č╬Ż¤ä╬▒ (Tiktin; G├íldi 206), cf. bg., tc. lokanta, sb. lokanda. ÔÇô Der. locandier, s. m. (hangiu, gazd─â), din it. locandiere.
locand─â (locant─â) f. osp─ât─ârie, han. [Gr. LOCANTA].
loc├índ─â ╚Öi (ma─ş des) loc├ínt─â f., pl. e (ngr. lok├ínta, pron. -nda, turc. lokanta ╚Öi -nda, d. it. locanda, han, d. locare ╚Öi allogare, a ├«nchiria. V. locatar). Est. Restaurant, birt, osp─ât─ârie, cas─â ├«n care se d─â de m├«ncat pe ban─ş. V. otel.
locant─â s. v. BIRT. HAN. OSP─éT─éRIE.

Locand─â dex online | sinonim

Locand─â definitie

Intrare: locand─â
locand─â substantiv feminin
locant─â