local definitie

19 definiții pentru local

LOCÁL, -Ă, (1) localuri, s. n., (2) locali, -e, adj. 1. S. n. Clădire sau grup de încăperi de utilitate publică (ocupate de o întreprindere, de o instituție etc.). ♦ Sală special amenajată unde se servește publicului mâncare sau băutură; restaurant, birt, bodegă. 2. Adj. Particular și caracteristic pentru un anumit loc; privitor la un loc determinat; dintr-un anumit loc. ◊ Autorități locale = autorități care exercită funcții administrative pe un teritoriu restrâns, delimitat, potrivit împărțirii teritoriale a statului. Resurse locale = resurse ale unei întreprinderi provenind din posibilități proprii sau de pe teritoriul restrâns pe care se află ea. Tratament local = tratament care se aplică direct pe locul bolnav. Anestezie locală = anestezie făcută numai la partea corpului care trebuie supusă unei intervenții chirurgicale. 3. Adj. (Mat.) Referitor la un singur punct sau la un mic domeniu din plan sau din spațiu. – Din fr. local.
LOCÁL, -Ă, (1) localuri, s. n., (2) locali, -e, adj. 1. S. n. Clădire sau grup de încăperi de utilitate publică (ocupate de o întreprindere, de o instituție etc.). ♦ Sală special amenajată unde se servește publicului mâncare sau băutură; restaurant, birt, bodegă. 2. Adj. Particular și caracteristic pentru un anumit loc; privitor la un loc determinat; dintr-un anumit loc. ◊ Autorități locale = autorități care exercită funcții administrative pe un teritoriu restrâns, delimitat, potrivit împărțirii teritoriale a statului. Resurse locale = resurse ale unei întreprinderi provenind din posibilități proprii sau de pe teritoriul restrâns pe care se află ea. Tratament local = tratament care se aplică direct pe locul bolnav. Anestezie locală = anestezie făcută numai la partea corpului care trebuie supusă unei intervenții chirurgicale. 3. Adj. (Mat.) Referitor la un singur punct sau la un mic domeniu din plan sau din spațiu. – Din fr. local.
LOCÁL2, -Ă, locali, -e, adj. Care țipe de un anumit loc, particular și caracteristic pentru un anumit loc, propriu unui anumit loc; dintr-o anumită regiune; din partea locului, din localitate. Devierea spre naționalismul local își găsește expresia în exagerarea particularităților locale, în tendința de a camufla contradicțiile de clasă înlăuntrul propriei națiuni, în tendința de a se depărta de la calea comună a construirii socialismului. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 299, 5/3. În canonul 88 al sinodului local din Cartagena se hotărăște lămurit că un călugăr nu poate sta egumen într-o mănăstire unde este străin și venetic. ODOBESCU, S. II 32. ◊ Culoare locală v. culoare. Autorități locale = autorități care exercită funcții administrative pe un teritoriu delimitat, potrivit împărțirii teritoriale a statului. Resurse locale = resurse ale unei întreprinderi provenind de pe teritoriul pe care se află. Tratament local = tratament aplicat pe locul bolnav. Anestezie locală = anesteziere numai a acelei părți a corpului care trebuie supusă unei intervenții chirurgicale sau unui tratament medical.
LOCÁL1, localuri, s. n. 1. Clădire, grup de încăperi (ocupate, de obicei, de o întreprindere sau de o instituție). Cînd s-a înființat aici școala satului, comuna s-a însărcinat să dea un local potrivit. REBREANU, I. 83. 2. Restaurant, birt, bodegă. Ofițerii se răriseră pe trotuarul Căii Victoriei și prin localuri. PAS, Z. IV 37. Pavel Vardaru era vestit în toate localurile de zi și de noapte. C. PETRESCU, Î. I 5. Localul de noapte a lui Gherase era amenajat ca să servească toate categoriile de mușterii. BART, E. 193.
locál s. n., pl. locáluri
locál adj. m., pl. locáli; f. sg. locálă, pl. locále
locál s. n., pl. locáluri
LOCÁL s., adj. 1. s. sediu. (~ul primăriei.) 2. s. clădire. (O serbare în ~ul școlii.) 3. s. v. restaurant. 4. adj. (înv.) localnic. (Populația ~.)
Local ≠ central
LOCÁL, -Ă adj. Dintr-un loc anumit, specific unui loc; din partea locului. ◊ Culoare locală = șir de imagini care, într-o descriere, într-o pictură, într-o piesă de teatru etc., redau ceea ce este caracteristic pentru obiceiurile unei țări, ale unei societăți sau ale unei epoci; tratament local = tratament aplicat pe un loc bolnav; anestezie locală = anestezie limitată la partea care urmează să fie operată, examinată etc. [Cf. fr. local, lat. localis < locus – loc].
LOCÁL s.n. 1. Clădire de utilitate publică. 2. Restaurant, bodegă. [< fr. local].
LOCÁL, -Ă I. adj. 1. dintr-un loc anumit, specific unui loc. ♦ culoare ~ă = șir de imagini care, într-o descriere, pictură, piesă de teatru etc. redau ceea ce este caracteristic pentru obiceiurile unei țări, societăți sau epoci; tratament ~ = anestezie limitată la partea care urmează să fie operată, examinată etc. 2. (mat.) referitor la un singur punct sau la un mic domeniu din plan sau din spațiu. II. s. n. clădire de utilitate publică; (spec.) restaurant, bodegă. (< fr. local, lat. localis)
LOCÁL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru un anumit loc sau regiune; propriu unui anumit loc. Tradiții ~e. Resurse ~e. ◊ Culoare ~ă ansamblu de trăsături caracteristice locului unde se petrece acțiunea unei opere literare. Autorități ~e autorități care exercită funcții pe un teritoriu limitat. 2) Care ține numai de o anumită parte a corpului; propriu unei anumite părți a corpului. Anestezie ~ă. 3) (despre mijloacele de transport în comun) Care leagă suburbiile de oraș; suburban. /<fr. local
LOCÁL2 ~uri n. 1) Clădire sau încăpere cu destinație publică. ~ul universității. 2) Sală unde se servește publicului mâncare și băutură. /<fr. local
local a. 1. ce ține de un loc: autorități locale; 2. Med. mărginit la un singur organ: boală locală. ║ n. loc considerat în raport cu dispozițiunea și cu starea sa: un local prea strâmt.
*locál, -ă adj. (lat. localis, fr. local). Particular unuĭ loc: Romaniĭ respectaŭ religiunea locală a popoarelor cucerite. Med. Mărginit la un singur organ: boală locală. Coloarea locală, aspectu local, semnele (costumele) particulare loculuĭ (saŭ timpuluĭ) într’o pĭesă teatrală orĭ pictură. S. m. și f. Persoană locală: ĭ-am întrebat pe localĭ. S. n., pl. urĭ saŭ și e. Loc, cameră saŭ edificiŭ destinat unuĭ scop: localu universitățiĭ din Ĭașĭ. Adv. În mod local. – Fals locálnic, adj. și s. (persoană locală).
LOCAL s., adj. 1. s. sediu. (~ul primăriei.) 2. s. clădire. (O serbare în ~ școlii.) 3. s. restaurant, (înv.) restaurație. (A mîncat într-un ~ de lux.) 4. adj. (înv.) localnic. (Populația ~.)
LOCAL. Subst. Local (de consum), restaurant, birt, ospătărie (înv. și pop.), bodegă, circiumă, cîrciumioară (dim.), crîșmă (reg.), crîșmuliță (dim.), crîșmușoară (reg.), crîșmuță (reg.), orîndă (înv. și reg.), tavernă; cramă.; mustărie; țuicărie; berărie; braserie. Han, locandă, locantă (înv.), birt (înv.), făgădău (reg.), tractir (înv.), rateș (reg., înv.), caravanserai (în Orient). Bufet, bufet-expres, expres; bistro; rotiserie; cantină, cantină-restaurant, popotă, pensiune; lacto-bar; patiserie, plăcintărie; cofetărie; ceainărie (înv.); cafenea, mihamea (turcism înv.). Bar; bar de noapte, cabaret, dancing (rar), șantan (rar). Speluncă, bombă (fig., arg.). Restaurator, birtaș, ospătar (înv.), cîrciumar, crîșmar (reg.), orîndar (înv., reg.), orîndaș (reg.); berar. Hangiu, locantier (înv.), făgădar (reg.), tractirgiu (înv.). Bufetier; cantinier, popotar; plăcintar; cofetar; cafegiu (înv.). Barman; cabaretier (rar). Ospătar, chelner; oberțal (ieșit din uz), țal (ieșit din uz); chelner-șef, ober (ieșit din uz), ober-chelner (ieșit din uz); picolo, garson (ieșit din uz). Vb. A ține un local; a cîrciumări (pop.). A se duce (a merge) la (un) local, a frecventa un local. A servi (ceva), a consuma. V. comerciant, comerț, construcție, locuri comerciale.
LOCÁL, -Ă adj. (< fr. local): în sintagma circumstanțială locală (v.).

local dex

Intrare: local (clădire; -uri)
local clădire; -uri substantiv neutru
Intrare: local (adj.)
local adj. adjectiv