Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru lobul

LOB1, lobi, s. m. 1. Diviziune anatomic─â ╚Öi func╚Ťional─â a unui organ intern, de obicei desp─âr╚Ťit─â de rest prin cute ad├ónci. ÔÖŽ Partea inferioar─â a urechii externe. 2. Diviziune, prelungire, excrescen╚Ť─â a unei frunze, a unei petale sau a unei sepale, separat─â de rest prin crest─âturi ad├ónci. 3. (Arhit.) Element de construc╚Ťie ├«n form─â de arc de cerc, care, combinat cu alte elemente asem─ân─âtoare, formeaz─â un arc compus. ÔÇô Din fr. lobe.
LOB2, loburi, s. n. Lovitur─â la jocul de tenis, care const─â ├«n trimiterea mingii pe deasupra capului adversarului at├ót de sus, ├«nc├ót acesta nu o poate ajunge cu racheta pentru a o trimite ├«napoi. ÔÇô Din engl., fr. lob.
LOB├ÜL, lobuli, s. m. Subdiviziune anatomic─â ╚Öi func╚Ťional─â a unui lob1; lob1 mic. ÔÇô Din fr. lobule.
LOB1, lobi, s. m. 1. Diviziune anatomic─â ╚Öi func╚Ťional─â a unui organ intern, de obicei desp─âr╚Ťit─â de rest prin cute ad├ónci. ÔÖŽ Partea inferioar─â a urechii externe. 2. Diviziune, prelungire, excrescen╚Ť─â a unei frunze, a unei petale sau a unei sepale, separat─â de rest prin crest─âturi ad├ónci. 3. (Arhit.) Element de construc╚Ťie ├«n form─â de arc de cerc, care, combinat cu alte elemente asem─ân─âtoare, formeaz─â un arc compus. ÔÇô Din fr. lobe.
LOB2, loburi, s. n. Lovitur─â la jocul de tenis, care const─â ├«n trimiterea mingii pe deasupra capului adversarului at├ót de sus, ├«nc├ót acesta nu o mai poate ajunge cu racheta pentru a o trimite ├«napoi. ÔÇô Din engl., fr. lob.
LOB├ÜL, lobuli, s. m. Subdiviziune anatomic─â ╚Öi func╚Ťional─â a unui lob1; lob1 mic. ÔÇô Din fr. lobule.
LOB, lobi, s. m. 1. Parte proeminent─â a unui organ (creier, ficat etc.), desp─âr╚Ťit─â de rest prin cute ad├«nci... Lob hepatic. Ôľş Lobul frontal se g─âse╚Öte ├«n partea anterioar─â a emisferelor cerebrale. ANATOMIA 203. ÔÖŽ Partea inferioar─â (rotunjit─â, moale ╚Öi c─ârnoas─â) a urechii. Obrazu-i era ras, afar─â de dou─â f├«╚Öii ├«nguste de p─âr castaniu sub lobii urechilor. SADOVEANU, A. L. 6. 2. Fiecare din p─âr╚Ťile ie╚Öite ├«n afar─â ale unei frunze, ale unei petale sau ale unei sepale, care are crest─âturi ad├«nci pe margine. La frunze, lobii s├«nt dispu╚Öi penat sau palmat. Ôľş ├Än st├«nga o u╚Ö─â lucrat─â, de stejar, cu o mic─â lucarn─â de privit intrarea, ├«n dreapta, pe lobul st├«ng al trifoiului, piezi╚Ö, o fereastr─â mare. CAMIL PETRESCU, T. II 223.
LOBÚL, lobuli, s. m. Lob mic. Grupele de celule hepatice care alcătuiesc lobulii hepatici. ANATOMIA 103.
lob1 (parte a unui organ, element de construc╚Ťie) s. m., pl. lobi
lob2 (lovitur─â la tenis) s. n., pl. l├│buri
lob├║l s. m., pl. lob├║li
lob (anat., arhit., geogr.) s. m., pl. lobi
lob (sport) s. n., pl. l├│buri
lob├║l s. m., pl. lob├║li
LOB s.m. 1. Parte rotunjit─â ╚Öi proeminent─â a unui organ (creier, ficat etc.). ÔÖŽ Partea de jos a pavilionului urechii. ÔÖŽ Element de construc╚Ťie ├«n forma unui arc de cerc. 2. Por╚Ťiune de albie, lunc─â sau teras─â cuprins─â ├«n bucla unui meandru. 3. (Bot.) Fiecare dintre p─âr╚Ťile ├«n care este sec╚Ťionat─â o frunz─â, o petal─â sau o sepal─â. [Pl. -bi, (s.n.) -buri. / < fr. lobe, cf. gr. lobos].
LOB s.n. Lovitură la crichet și tenis, executată orientând planul rachetei în sus spre a imprima mingii o traiectorie ascendentă, înaltă. [Pl. -buri. / < engl., fr. lob].
LOB├ÜL s.m. Lob mic. ÔÖŽ Subdiviziune a unui lob. [Pl. -li. / < fr. lobule, lat. lobulus].
LOB1 s. m. 1. por╚Ťiune rotunjit─â ╚Öi proeminent─â a unui organ anatomic (creier, pl─âm├óni, ficat). ÔŚŐ partea inferioar─â a pavilionului urechii. 2. element de construc╚Ťie ├«n forma unui arc de cerc. 3. por╚Ťiune buclat─â a unui meandru. 4. fiecare dintre p─âr╚Ťile ├«n care este sec╚Ťionat─â o frunz─â, o petal─â sau sepal─â. (< fr. lobe)
LOB2 s. n. lovitur─â, ├«n sus, la crichet ╚Öi tenis, executat─â c├ót mai ├«nalt (peste juc─âtorul care se afl─â ├«ntr-o pozi╚Ťie mai avansat─â) ╚Öi c├ót mai spre fundul terenului. (< engl., fr. lob)
LOBÚL s. m. 1. lob mic. 2. diviziune a unui lob. (< fr. lobule, lat. lobulus)
LOB ~i m. 1) Por╚Ťiune anatomic─â ╚Öi func╚Ťional─â a unui organ (creier, pl─âm├óni etc.) delimitat─â prin fisuri sau cute ad├ónci. 2) Partea inferioar─â a urechii externe la om. 3) Fiecare dintre p─âr╚Ťile proeminente ╚Öi rotunjite ale unei frunze, petale sau sepale, desp─âr╚Ťite una de alta prin crest─âturi ad├ónci. /<fr. lobe
lob m. 1. Anat. diviziune rotunjită a unui organ: lobii creierilor; lobul urechii, capătul ei de jos; 2. Bot. tăieturi largi și rotunjite ale unor frunze.
*lob m. ╚Öi n., pl. ur─ş (vgr. lob├│s, p─âstare, partea de jos a urechi─ş, d. l├ępo, cur─â╚Ť, jupu─şesc). Anat. Parte r─âtunzit─â ╚Öi proeminent─â a vre-unu─ş organ: lobi─ş cre─şerulu─ş, pl─âm├«nilor, ficatulu─ş, une─ş frunze. Lobu urechi─ş, partea de jos de care se at├«rn─â cercei─ş. Arh. Parte de cerc ├«ntrebuin╚Ťat─â ca ornament la arcade ╚Ö. a.
*l├│bul n., pl. e (d. lob cu suf. de dim. lat.). Lob mic.

Lobul dex online | sinonim

Lobul definitie

Intrare: lob (s.m.)
lob 1 pl. -i substantiv masculin
lob 2 pl. -uri substantiv neutru
Intrare: lob (sport)
lob 2 pl. -uri substantiv neutru
Intrare: lobul
lobul substantiv masculin