LOBÓNȚ, lobonți, s. m. Ostaș care lupta pentru cauza Imperiului Habsburgic în timpul mișcării antihabsburgice din Ungaria și din Transilvania. [Acc. și: lóbonț] – Cf. magh. labanc.

LÓBONȚ, lobonți, s. m. Nume dat ostașilor care luptau pentru cauza Imperiului Habsburgic în timpul mișcării antihabsburgice din Ungaria și din Transilvania. – Cf. magh. labanc.

lobónț s. m., pl. lobónți

lobónț s. m., pl. lobónți

LOBONȚ < magh. labanc „cîine”, poreclă dată de unguri pedestrimei austriace din sec. al XVIII-lea (DLR). 1. Lăbunț fam. (Vr). 2. Lobanțul, I., mold. (RI XVIII 155).