LIZIGÉN, -Ă, lizigeni, -e, adj. Care provoacă o disociere sau o distrugere a celulelor. – Din fr. lysigène.

LIZIGÉN, -Ă, lizigeni, -e, adj. Care provoacă o disociere sau o distrugere a celulelor. – Din fr. lysigène.

lizigén adj. m., pl. lizigéni; f. lizigénă, pl. lizigéne

lizigén adj. m., pl. lizigéni; f. sg. lizigénă, pl. lizigéne

LIZIGÉN, -Ă adj. Care provoacă o disociere sau o distrugere a celulelor. [< fr. lysigène, cf. gr. lysis – disoluție, gennan – a naște].

LIZIGÉN, -Ă adj. rezultat în urma lizării unor celule. (< fr. lysigène)

LIZI- (LISI-) „disociere, disoluție”. ◊ gr. lysis, „desfacere, disociere” > fr. lysi-, germ. id., engl. id. rom. lizi- și lisi-. □ ~gen (v. -gen1), adj., 1. adj., Care produce o disociere sau o distrugere a celulelor. 2. adj., (Despre o pungă sau lacună) Rezultat prin lichefierea celulelor secretoare din zona centrală; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument cu care se măsoară cantitatea de apă de ploaie infiltrată în sol.