LÍZĂ1, lize, s. f. Dezintegrare și dizolvare a unor celule sub acțiunea agenților fizici, chimici sau biologici. – Din fr. lyse.

LÍZĂ2, lize, s. f. Cărucior cu două roți, folosit în fabricile de hârtie și în întreprinderile poligrafice pentru transportul topurilor, baloturilor și sulurilor de hârtie. – Et. nec.

LÍZĂ1, lize, s. f. Dezintegrare și dizolvare a unor celule sub acțiunea agenților fizici, chimici sau biologici. – Din fr. lyse.

LÍZĂ2, lize, s. f. Cărucior cu două roți, folosit în fabricile de hârtie și în întreprinderile poligrafice pentru transportul topurilor, baloturilor și sulurilor de hârtie. – Et. nec.

líză s. f., g.-d. art. lízei; pl. líze

lizá vb., ind. prez. 3 sg. lizeáză

líză (dezintegrare; cărucior) s. f., g.-d. art. lízei; pl. líze

LÍZĂ s.f. 1. Fenomenul de dezintegrare a elementelor organice (țesuturi, celule, microbi) sub acțiunea agenților fizici, chimici sau biologici. 2. Diminuarea treptată a intensității simptomelor unei boli. // -liză – element secund de compunere savantă, cu semnificația „soluție”, „descompunere”, „separare”, „distrugere”. [< fr. lyse, it. lisi, cf. gr. lysis – dizolvare].

LIZÁ vb. tr. a efectua o liză. (< fr. lyser)

LÍZĂ1 s. f. 1. dezintegrare a elementelor organice (țesuturi, celule, microbi) sub acțiunea agenților fizici, chimici sau biologici. 2. diminuare treptată a intensității simptomelor unei boli. (< fr. lyse, gr. lysis)

-LÍZĂ2 elem. lizi-.

LIZI-/LIZO-, -LÍZĂ elem. „disociere, dizolvare, disoluție”. (< fr. lysi-, lyso-, – lyse, cf. gr. lysis)

-LIZĂ „dizolvare, distrugere”. ◊ gr. lysis „descompunere, dizolvare” > fr. -lyse, germ. id., engl. id. > rom. -liză.