livéj (livéjuri), s. n. – (Trans., Munt.) Poșircă. – Var. aleveș. Mag. leves „suc, zeamă” (Tiktin; Drăganu, Dacor., IV, 245).

livéj, livéjuri, s.n. (reg.) zeamă de prune după obținerea țuicii, care devine oțet.

livéj n., pl. urĭ (ung. leves, cĭorbă). Trans. Munt. Olt. Zeama care rămîne din prune după ce s’a scos țuĭca și care se întrebuințează ca oțet. Iron. Bulearcă, vin prost. – Și aleveș (Dicț.) cu a- ca’n adie, alămîĭe, amiroase. V. lĭură și țigher.