língură f., pl. ĭ (lat. lĭgŭla, lingură, prefăcut apoĭ în lingula, care e dim. d. lingua, limbă). Unealta cu care se mănîncă bucatele lichide (cĭorba, supa) și care seamănă c’o lopățică scobită. Sfredel mare de găurit butuciĭ al căruĭ capăt seamănă a lingură. Tubu cu care se scoate țițeĭu, noroĭu și pămîntu la sondele de petrol. Lingura peptuluĭ, partea scobită a peptuluĭ pe afară. – În nord lĭúngură.

lĭúngură, V. lingură.