LITURGHIÉR, liturghiere, s. n. Carte cuprinzând rânduiala slujbei liturghiei. [Pr.: -ghi-er] – Liturghie + suf. -ar.

LITURGHIÉR, liturghiere, s. n. Carte cuprinzând rânduiala slujbei liturghiei. [Pr.: -ghi-er] – Liturghie + suf. -ar.

LITURGHIÉR, liturghiere, s. n. Carte cuprinzînd rînduiala slujbei liturghiei. Prima carte tipărită la noi este liturghierul slavon al lui Macarie, la 1508. – Pronunțat: -ghi-er.

liturghiér (-ghi-er) s. n., pl. liturghiére

liturghiér s. n. (sil. -ghi-er), pl. liturghiére

LITURGHIÉR s. (BIS.) liturghie.

LITURGHIÉR ~e n. Carte care cuprinde rânduiala liturghiei. [Sil. -ghi-er] /liturghie + suf. ~ar

liturgiar n. carte conținând liturghiile sau rugăciunile pentru serviciul divin.

liturghiár și -iér n., pl. e (d. liturghie). Carte care cuprinde rugăcĭunile p. liturghie.

LITURGHIER s. (BIS.) liturghie.

liturghier 1. Volum de muzică bisericească ce cuprinde cântările liturghiei* ortodoxe de diferite glasuri (v. eh) și aparținând diferiților autori, axioane*, praznicale, heruvice*, chinonice* și cântări calofonice*. 2. Carte liturgică utilizată de preot în altar, care cuprinde rânduiala tipiconală a celor trei liturghii (a Sfinților Ioan Hrisostomul, Vasile cel Mare și Grigore Dialogul), precum; i a vecerniei*, utreniei* și a proscomidiei; troparele* praznicelor, ecfonise, apolise, canonul (2) și rugăciunile împărtășaniei, diverse rugăciuni și povățuiri. V. missale.

liturghiér, liturghiere, s.n. – (bis.) Carte bisericească cuprinzând rânduiala slujbelor de vecernie, utrenie și liturghie, precum și felurite rugăciuni. Primul liturghier în limba română a fost tipărit în anul 1570, de către Coresi. – Din liturghie (< sl. liturgija < ngr. liturgia) + suf. -ar (Scriban, DEX, MDA).

liturghiér, liturghiere s. n. Carte bisericească, care cuprinde rânduiala slujbelor la vecernie, utrenie și la cele trei liturghii ortodoxe, precum și rânduiala împărtășirii și a formulelor otpusturilor de peste an, rugăciuni pentru diferite trebuințe din viața omului și sinaxarul (calendarul). [Var.: liturghiár s. n.] – Din liturghie + suf. -ar.