litră definitie

11 definiții pentru litră

LÍTRĂ, litre, s. f. 1. (Pop.) Măsură de capacitate sau de greutate egală cu un sfert de litru sau de kilogram. ♦ Vas care are această capacitate; conținutul acestui vas. 2. Măsură de capacitate sau de greutate folosită în trecut, egală cu circa o treime de litru sau de kilogram. ♦ Vas care avea această capacitate; conținutul acestui vas. – Din ngr. lítra.
LÍTRĂ, litre, s. f. 1. (Pop.) Măsură de capacitate sau de greutate egală cu un sfert de litru sau de kilogram. ♦ Vas care are această capacitate; conținutul acestui vas. 2. Măsură de capacitate sau de greutate folosită în trecut, egală cu circa o treime de litru sau de kilogram. ♦ Vas care avea această capacitate; conținutul acestui vas. – Din ngr. lítra.
LÍTRĂ, litre, s. f. Măsură de capacitate de aproximativ un sfert de litru; cantitatea de lichid corespunzătoare acestei unități de măsură. Iaca, ți-am adus o litră de rachiu de cel bun, de la Iordan. SADOVEANU, B. 49. Bea una după alta, două litre de bragă. CARAGIALE, O. II 169. O litră de lapte dulce. TEODORESCU, P. P. 310. ♦ (Rar) Vas care are această capacitate. Reîncingindu-și șorțurile verzi, ei clăteau ocalele și litrele coclite. MACEDONSKI, O. III 50. Istoria lui se poate asemăna cu istoria unui pahar care rabdă să-l umpli cu litra și pentru o picătură se supără și dă pe afară. CARAGIALE, O. I 327. ♦ Măsură de greutate echivalînd în trecut cu aproximativ 320 grame, iar azi cu un sfert de kilogram. Dacă natura m-a făcut ușor, pentru ce să mă îngreuie cît un grosoman ce trage poate opt sute de litre. NEGRUZZI, S. I 40. Cumpăr... maslinile cu litra. ȘEZ. III 160.
lítră (pop.) (li-tră) s. f., g.-d. art. lítrei; pl. lítre
lítră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. lítrei; pl. lítre
LÍTRĂ s. sfert, (Transilv.) fârtai. (O ~ de măsline.)
lítră (lítre), s. f.1. Măsură veche de greutate egală cu un sfert de oca (318 g în Munt., 323 g în Mold.). – 2. Veche măsură de capacitate, egală cu un sfert de oca (380 ml în Munt., 320 ml în Mold.). – 3. Sfert de kg sau litru. – Mr. litră. Ngr. λίτρα (Meyer 247; Tiktin; Vasmer, Gr., 90), cf. v. sb. lĭtra, tc., bg. litra, alb. ljitrë. Sec. XVII, pop. cu ultimul sens. Este dublet al lui litru, s. m., din fr. litre. Cf. liră.
LÍTRĂ ~e f. 1) pop. Unitate de măsură a capacității, egală cu un sfert de litru. 2) înv. Unitate de măsură pentru greutate egală cu un sfert de kilogram. [Sil. li-tră] /<ngr. litra
litră f. 1. veche măsură de greutate 1/4 dintr’o oca (= 318 sau 322 gr.); 2. veche măsură de capacitate (= 0, 38 sau 0, 32). [Gr. mod.].
lítră f., pl. e (ngr. și vgr. litra: vsl. rus. sîrb. litra. V. litru, livră, deliberez, echilibrez, nivel). O veche măsură de greutate egală cu un sfert de oca (în Munt. 317 grame și 965 de miligrame, și în Mold. 322 de grame și 750). O veche măsură de capacitate (întrebuințată de popor și azĭ la lapte) egală cu un sfert de oca (în Munt. 380, în Mold. 320 mililitri). A lua litra de coadă, a ajunge bețiv.
LITRĂ s. sfert, (Transilv.) fîrtai. (O ~ de vin.)

litră dex

Intrare: litră
litră substantiv feminin
  • silabisire: -tră