litotă definitie

12 definiții pentru litotă

LITÓTĂ, litote, s. f. Figură de stil care constă în a spune cât mai puțin și a face să se înțeleagă cât mai mult. – Din fr. litote.
LITÓTĂ, litote, s. f. Figură de stil care constă în a spune cât mai puțin și a face să se înțeleagă cât mai mult. – Din fr. litote.
LITÓTĂ, litote, s. f. Figură de stil care constă în exprimarea unei idei prin negarea contrariului. Litota «nu trecu mult» pentru «trecu puțină vreme» este foarte des folosită în vorbirea curentă.
litótă s. f., g.-d. art. litótei; pl. litóte
litótă s. f., pl. litóte
LITÓTĂ s.f. Figură de stil care constă în atenuarea însușirilor, în micșorarea dimensiunilor unui obiect, unei ființe etc. pentru a se obține efectul invers. [Cf. fr. litote, gr. litotes – simplificare].
LITÓTĂ s. f. figură de stil constănd în atenuarea însușirilor, în micșorarea dimensiunilor unui obiect, ale unei ființe etc. pentru a se obține efectul invers. (< fr. litote)
LITÓTĂ ~e f. lit. Procedeu stilistic folosit pentru a exprima o idee sau un sentiment prin negație. /<fr. litote
litotă f. figură de retorică prin care se zice mai puțin spre a da să se înțeleagă mai mult.
*litótă f., pl. e (vgr. litótes, simplicitate, frugalitate, d. litós, simplu, frugal; lat. litotes). Ret. Figură pin care spuĭ maĭ puțin dînd să se înțeleagă maĭ mult, ca: nu prost, nu te urăsc îld. deștept, te ĭubesc.
LITÓTĂ (< fr., lat.; {s} gr. litótes „simplitate”) s. f. Figură de stil, opusă hiperbolei, care constă în atenuarea, comprimarea expresiei, cu scopul de a face să se înțeleagă mai mult, spunând cât mai puțin, sau pentru a sugera o idee prin negarea contrariului acesteia (ex. Nu e frumoasă în loc de Este urâtă).
litotă (gr. litotes „micime”, „simplitate”, „modestie”), figură care constă în atenuarea expresiei unei idei pentru a lăsa să se înțeleagă mai mult decât se spune (A): „... răutăcioasa de Măriuca Săvucului, care, drept să vă spun, nu-mi era urâtă, făcea adeseori în ciuda mea și-mi bătea din pumni, poreclindu-mă «Ion Torcălău».” (I. Creangă) Prin l. se ocolește, adesea cu o perifrază neașteptată, expresia simplă, prea categorică dar tocită a ideii, și ajută totodată să se exprime ori modestia și politețea, ori sinceritatea, iar uneori chiar ironia vorbitorului. Astfel e preferabil să i se spună cuiva „că-i lipsit de curaj” în loc de „fricos”, că „nu prea e deștept” în loc de „prost” etc. Sin. antenantioză, atenuație, extenuație.

litotă dex

Intrare: litotă
litotă substantiv feminin