Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru litografia

LITOGRAFI├ü, litografiez, vb. I. Tranz. A multiplica prin litografie. [Pr.: -fi-a] ÔÇô Din fr. lithographier.
LITOGRAF├ŹE, (2, 3) litografii, s. f. 1. Metod─â de reproducere ╚Öi de multiplicare pe h├órtie a textelor, desenelor, figurilor etc., prin utilizarea de negative imprimate sau desenate pe o piatr─â special─â, calcaroas─â. 2. Atelier, sec╚Ťie sau ├«ntreprindere unde se multiplic─â prin litografie (1). 3. Desen sau tablou multiplicat prin litografie (1). ÔÇô Din fr. lithographie.
LITOGRAFI├ü, litografiez, vb. I. Tranz. A multiplica prin litografie. [Pr.: -fi-a] ÔÇô Din fr. lithographier.
LITOGRAF├ŹE, litografii, s. f. 1. Metod─â de reproducere ╚Öi de multiplicare pe h├órtie a textelor, desenelor, figurilor etc., prin utilizarea de negative imprimate sau desenate pe o piatr─â special─â, calcaroas─â. 2. Atelier, sec╚Ťie sau ├«ntreprindere unde se multiplic─â prin litografie. 3. Desen sau tablou multiplicat prin litografie. ÔÇô Din fr. lithographie.
LITOGRAFI├ü, litografiez, vb. I. Tranz. A multiplica prin litografie. ├Äncep├«nd cu data de 1 aprilie 1954, manuscrisele pentru orice fel de lucr─âri ce se vor tip─âri, multiplica, litografia etc. vor fi prezentate ├«n noua form─â ortografic─â. COL. HOT. DISP. 1953, 1079. Studiile de cosmografie le f─âceam numai pe ni╚Öte foi litografiate, c─âci... ne lipseau sculele cu care s─â contempl─âm macrocosmul. I. BOTEZ, ╚śC. 56. ÔÇô Pronun╚Ťat: -fi-a.
LITOGRAF├ŹE, litografii, s. f. Metod─â de multiplicare a textelor, desenelor, figurilor etc. prin utilizarea de negative imprimate sau desenate pe o piatr─â special─â calcaroas─â; atelier sau ├«ntreprindere unde se multiplic─â prin acest procedeu. ╚Üi-am g─âsit un loc la o litografie, un loc pl─âtit mult mai bine ca unul de copist, ╚Öi ├«n care po╚Ťi s─â-╚Ťi faci un mai frumos viitor. CARAGIALE, O. II 246. ÔÖŽ Desen sau tablou multiplicat prin aceast─â metod─â. Icoana s-a ╚Öters, iar ├«n locul ei a r─âmas o litografie veche, murd─ârit─â de m├«inile multe prin care trecuse. ARDELEANU, D. 50. ├Än fa╚Ťa lui, o litografie colorat─â ├«nf─â╚Ťi╚Öa o femeie minunat de frumoas─â. D. ZAMFIRESCU, R. 21.
litografi├í (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 litografi├íz─â, 1 pl. litografi├ęm (-fi-em); conj. prez. 3 s─â litografi├ęze; ger. litograf├şind (-fi-ind)
litograf├şe (-to-gra-) s. f., g.-d. art. litograf├şei; (sec╚Ťii, desene) pl. litograf├şi
litografi├í vb. (sil. -gra-fi-a), ind. prez. 1 sg. litografi├ęz, 1 pl. litografi├ęm (sil. -fi-em), conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. litografi├ęze; ger. litografi├şnd (sil. -fi-ind)
litograf├şe s. f. (sil. -gra-) Ôćĺ grafie
LITOGRAFIÁ vb. I. tr. A multiplica prin litografie. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. lithographier].
LITOGRAF├ŹE s.f. Metod─â de reproducere a textelor, a desenelor etc. prin folosirea unor negative imprimate pe o piatr─â de calcar; atelier unde se execut─â astfel de lucr─âri. ÔÖŽ Desen sau tablou reprodus prin acest procedeu. [Gen. -iei. / < fr. lithographie, cf. gr. lithos ÔÇô piatr─â, graphein ÔÇô a scrie].
LITOGRAFIÁ vb. tr. a multiplica prin litografie. (< fr. lithographier)
LITOGRAF├ŹE s. f. reproducere ╚Öi multiplicare a textelor, desenelor etc. prin negative imprimate pe o piatr─â de calcar. ÔŚŐ lucrarea ob╚Ťinut─â. ÔŚŐ sec╚Ťie ├«ntr-o ├«ntreprindere, atelier unde se execut─â astfel de lucr─âri. (< fr. lithographie)
A LITOGRAFI├ü ~├ęz tranz. (texte, desene, gravuri) A multiplica prin litografie. [Sil. -to-gra-fi-a] /<fr. lithographier
LITOGRAF├ŹE ~i f. 1) Procedeu de reproducere ╚Öi multiplicare a unor texte, desene etc. prin negative imprimate pe o piatr─â de calcar. 2) Lucrare realizat─â prin acest procedeu. [G.-D. litografiei; Sil. -to-gra-] /<fr. lithographie
litografià v. a imprima prin mijlocul litografiei.
litografie f. 1. arta de a imprima pe h├órtie, p├ónz─â, etc. ceea ce sÔÇÖa scris sau gravat pe o piatr─â de specie particular─â cu diamantul sau cu cerneal─â chimic─â: litografia a fost inventat─â la 1796 de bavarezul Senefelder; 2. foaie imprimat─â prin acest procedeu.
*litograf├şe f. (vgr. l├şthos, peatr─â ╚Öi graf├şe). Arta de a tip─âri scrisu or─ş figurile desemn├«ndu-le cÔÇÖun cre─şon gras or─ş cÔÇÖun fel de cerneal─â pe o peatr─â special─â. Scris or─ş figur─â reprodus─â pin aceast─â art─â. Atelieru litografulu─ş. ÔÇô Litografia a fost inventat─â la 1796 de Germanu Senefelder, n─âscut ├«n Praga ╚Öi tr─âit ├«n M├╝nchen.
*litografi├ęz v. tr. (d. litografie). Tip─âresc pin arta litografii─ş.
LITOGRAF├ŹE (< fr. {i}; {s} lito- + gr. graphein ÔÇ×a scrieÔÇŁ) s. f. 1. Tehnic─â de imprimare a imaginii de pe suprafa╚Ťa tipografic─â plan─â direct pe foaia de h├órtie trecut─â prin pres─â. Suprafa╚Ťa tipografic─â se execut─â pe o piatr─â litografic─â (calcar dens) sau pe o plac─â metalic─â (zinc, aluminiu). L. au fost f─âcute dup─â opere ale unor arti╚Öti celebri ca: Matisse, Picasso, De Chirico etc. Inventat de germanul Alois Senefelder ├«n 1796. S-a r─âsp├óndit rapid ├«n toat─â Europa ╚Öi America datorit─â procedeului mai pu╚Ťin laborios ╚Öi calit─â╚Ťii efectelor de materialitate ╚Öi expresivitate, apropiate de cele ale desenului. 2. Lucrare ob╚Ťinut─â prin acest procedeu. ÔÖŽ ├Äntreprindere sau atelier ├«n care se execut─â astfel de lucr─âri.
LITO- ÔÇ×piatr─â, bolov─âni╚Ö, concre╚ŤiuneÔÇŁ. ÔŚŐ gr. lithos ÔÇ×piatr─âÔÇŁ > fr. litho-, germ. id., engl. id., it. lito- > rom. lito-. Ôľí ~carp (v. -carp), s. n., fruct fosil petrificat; ~cenoz─â (v. -cenoz─â2), s. f., evacuare de calculi sau de fragmente calculare prin uretr─â; ~ceras (v. -ceras), s. m., gen de amoni╚Ťi fosili din jurasic, cu cochilie evolut─â ╚Öi larg ombilicat─â; ~clastie (v. -clastie), s. f., opera╚Ťie de zdrobire a calculilor vezicali, ├«n vederea extragerii lor din uretr─â; ~claz─â (v. -claz─â), s. f., geoclaz─â*; ~dendron (v. -dendron), s. m., gen de hexacoralieri cu specii r─âsp├«ndite din triasic p├«n─â ├«n neozoic; ~fag (v. -fag), adj., care m─ân├«nc─â nisip sau pietri╚Ö; ~fagie (v. -fagie), s. f., form─â de manifestare a sindromului de pica la animale, const├«nd ├«n consumul de nisip sau de pietri╚Ö; ~fil (v. -fil1), adj., 1. (Despre elemente chimice) Care se concentreaz─â, de preferin╚Ť─â, ├«n litosfer─â. 2. (Despre pe╚Öti) Care depune icrele pe un substrat pietros; ~gen (v. -gen1), adj., care produce calculi; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., totalitatea proceselor de formare a rocilor sedimentare; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu de reproducere ╚Öi de multiplicare a textelor, figurilor, desenelor etc., prin utilizarea de negative imprimate pe o piatr─â calcaroas─â special─â; ~id (v. -id), adj., care are aparen╚Ťa pietrei; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplin─â care se ocup─â cu studiul rocilor sedimentare; ~sfer─â (v. -sfer─â), s. f., ├«nveli╚Ö extern solid ╚Öi pietros al globului p─âm├«ntesc; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semin╚Ťe dure ╚Öi pietroase; ~telm─â (v. -telm─â), s. f., ap─â adunat─â ├«n scobiturile st├«ncilor calcaroase marine; ~tom (v. -tom), s. n., instrument utilizat ├«n litotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., opera╚Ťie chirurgical─â de extragere a calculilor din vezica urinar─â; ~tripsie (v. -tripsie), s. f., opera╚Ťie chirurgical─â de zdrobire a calculilor din interiorul vezicii; ~xil (v. -xil), s. n., ╚Ťesut lemnos fosilizat.

Litografia dex online | sinonim

Litografia definitie

Intrare: litografia
litografia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -gra-fi-a
Intrare: litografie
litografie substantiv feminin
  • silabisire: -gra-