LÍTIU s. n. Element chimic din familia metalelor alcaline, de culoare argintie, moale și foarte ușor, existent în natură numai sub formă de săruri și utilizat în medicină, fotografie, electrotehnică etc. – Din fr. lithium.

LÍTIU s. n. Element chimic din familia metalelor alcaline, de culoare argintie, moale și foarte ușor, existent în natură numai sub formă de săruri și utilizat în medicină, fotografie, electrotehnică etc. – Din fr. lithium.

LÍTIU s. n. Element chimic din familia metalelor alcaline de culoare argintie, moale și foarte ușor, existent în natură numai sub formă de săruri în apa unor izvoare minerale, în tutun sau sfeclă și utilizat în medicină, fotografie, electrotehnică etc.

lítiu [tiu pron. tiu] s. n., art. lítiul; simb. Li

lítiu s. n. [-tiu pron. -tiu], art. lítiul; simb. Li

LÍTIU s.n. Metal alcalin alb-argintiu, moale și foarte ușor, care se găsește numai în sărurile unor ape minerale, în tutun sau în sfeclă. [Pron. -tiu. / < fr. lithium].

LÍTIU s. n. metal alcalin, alb-argintiu, moale și foarte ușor, sub formă de alumosilicați. (< fr. lithium)

LÍTIU n. Metal alcalin, de culoare albă-argintie, foarte ușor, folosit în unele aliaje de aluminiu sau, sub formă de săruri, în medicină. /<fr. litium

*lítiŭ n. (lat. științific lithium, d. vgr. líthos, peatră). Chim. Un metal alcalin monovalent cu o greutate atomică de 7.

Li, simbol chimic pentru litiu.

LÍTIU (< fr. {i}; {s} lat. lithium, gr. lithos „piatră”) s. n. Element chimic alb-argintiu (Li; nr. at. 3, m. at. 6,94; p. t. 179°C; p. f. 1.340°C), foarte ușor (gr. sp. 0,53), din grupa metalelor alcaline. Este monovalent în combinații și foarte activ din punct de vedere chimic. La temperaturi obișnuite se oxidează, intră în reacție cu azotul dând nitrura de l. Izotopul 6Li este unica sursă industrială de producere a tritiului. Se întrebuințează la dezoxidarea, alierea și modificarea aliajelor, ca agent termic la reactoarele nucleare și, sub formă de săruri, în medicină; compușii lui se folosesc la fabricarea sticlei speciale, a ceramicii termostabile etc. Se găsește în minerale ca lepidolit, spodumen ș.a. A fost descoperit de chimistul suedez J.A. Arfvedson în 1817. În 1818, Sir H. Davy a izolat metalul prin electroliză.

LIȚIU, Gheorghe (1919-2006, n. sat Roit, jud. Bihor), preot și istoric român. Contribuții la istoria locală („Românii arădani în frământările anilor 1849-1850”, „Episcopia Aradului. Schiță istorică”). Arestat și deținut pentru convingerile sale politice (1960-1964).