Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru litigiu

LIT├ŹGIU, litigii, s. n. Conflict ├«ntre persoane, institu╚Ťii, state etc. care poate forma obiectul unui proces, unui arbitraj etc. ÔÇô Din fr. litige, lat. litigium.
LIT├ŹGIU, litigii, s. n. Conflict ├«ntre persoane, institu╚Ťii, state etc. care poate forma obiectul unui proces, unui arbitraj etc. ÔÇô Din fr. litige, lat. litigium.
LIT├ŹGIU, litigii, s. n. (Jur.) Conflict put├«nd forma obiectul unui proces, ivit ├«ntre persoane, institu╚Ťii sau state. V. controvers─â. ÔÇô Pl. ╚Öi: (├«nvechit) litigiuri (GHICA, S. 589).
lit├şgiu [giu pron. giu] s. n., art. lit├şgiul, pl. lit├şgii; art. lit├şgiile (-gi-i-)
lit├şgiu s. n. [-giu pron. -giu], art. lit├şgiul; pl. lit├şgii, art. lit├şgiile (sil. -gi-i-)
LIT├ŹGIU s. 1. v. controvers─â. 2. v. ne├«n╚Ťelegere.
LIT├ŹGIU s.n. Conflict, ciocnire de interese care poate constitui obiectul unui proces. [Pron. -giu, pl. -ii, -uri. / cf. fr. litige, lat. litigium].
LIT├ŹGIU s. n. conflict, diferend care poate constitui obiectul unui proces, al unui arbitraj etc. (< fr. litige, lat. litigium)
LIT├ŹGIU ~i n. jur. Conflict care poate fi supus pentru rezolvare unui organ de jurisdic╚Ťie. [Sil. -giu] /<fr. litige, lat. litigium
litigiu n. contestare judiciar─â.
*lit├şgi┼ş n. (lat. litigium, d. lis, litis, proces, ╚Öi ├ígere, a duce). Proces, judecat─â, contestare.
LITIGIU s. 1. controvers─â. (~ a fost rezolvat de un arbitru.) 2. animozitate, ceart─â, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discu╚Ťie, disensiune, disput─â, divergen╚Ť─â, g├«lceav─â, ├«nvr─âjbire, ne├«n╚Ťelegere, vrajb─â, z├«zanie, (├«nv. ╚Öi pop.) price, pricin─â, sfad─â, (pop. ╚Öi fam.) c├«rcot─â, dihonie, r├«c─â, (pop.) har╚Ť─â, (├«nv. ╚Öi reg.) pricaz, sc├«rb─â, toi, (reg.) bucluc, h├«r─â, poanc─â, sf─âd─âlie, zoal─â, (Mold. ╚Öi Transilv.) poar─â, (Bucov. ╚Öi Transilv.) ╚Öcort, (├«nv.) dezunire, g├«lcevire, ├«mponci╚Öare, jude╚Ť, nea╚Öezare, neunire, p├«r─â, pricinuire, pricire, prigoan─â, prigonire, zavistie, zurbav─â, (grecism ├«nv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ n─âscut ├«ntre dou─â persoane.)

Litigiu dex online | sinonim

Litigiu definitie

Intrare: litigiu
litigiu 2 pl. -uri substantiv neutru
litigiu 1 pl. -i substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: litig─şu