LITIGIÓS, -OÁSĂ, litigioși, -oase, adj. Care provoacă un litigiu, care este sau poate fi obiectul unui litigiu ori este supus unor discuții în contradictoriu. [Pr.: -gi-os] – Din fr. litigieux, lat. litigiosus.

LITIGIÓS, -OÁSĂ, litigioși, -oase, adj. Care provoacă un litigiu, care este sau poate fi obiectul unui litigiu ori este supus unor discuții în contradictoriu. [Pr.: -gi-os] – Din fr. litigieux, lat. litigiosus.

LITIGIÓS, -OÁSĂ, litigioși, -oase, adj. (Jur.) Care provoacă un litigiu, care este sau poate fi obiectul unui litigiu, care este supus unor discuții în contradictoriu. – Pronunțat: -gi-os.

litigiós (-gi-os) adj. m., pl. litigióși; f. litigioásă, pl. litigioáse

litigiós adj. m. (sil. -gi-os), pl. litigióși; f. sg. litigioásă, pl. litigioáse

LITIGIÓS adj. v. controversat.

Litigios ≠ nelitigios

LITIGIÓS, -OÁSĂ adj. Care constituie (sau poate constitui) obiectul unui litigiu. [Pron. -gi-os. / cf. fr. litigieux].

LITIGIÓS, -OÁSĂ adj. care este, sau poate fi în litigiu. (< fr. litigieux)

LITIGIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care constituie (sau poate constitui) obiectul unui litigiu. ◊ Problemă ~oasă problemă care poate provoca discuții contradictorii. [Sil. -gi-os] /<fr. litigieux, lat. litigiosus

litigios a. care e sau poate fi în litigiu: afacere litigioasă.

*litigiós, -oásă adj. (lat. litigiosus). Care poate fi contestat, care poate cauza un proces: punct litigios. Căruĭa-ĭ place să se judece, să se certe: om, caracter litigios. V. beligiŭ.

LITIGIOS adj. controversat, discutabil. (O problemă încă ~.)